|
8.11.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 285/48 |
Recurs introdus la 26 august 2008 de Chantal De Fays împotriva Hotărârii pronunțate la 17 iunie 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-97/07, De Fays/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-355/08 P)
(2008/C 285/87)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Chantal De Fays (Bereldange, Luxemburg) (reprezentant: F. Moyse, avocat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
|
— |
Constatarea admisibilității prezentului recurs; |
|
— |
anularea hotărârii atacate; |
|
— |
admiterea concluziilor de anulare formulate de recurentă la Tribunalul Funcției Publice; |
|
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Prin prezentul recurs, recurenta solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”) din 17 iunie 2008 în cauza F-97/07, prin care acesta a respins acțiunea introdusă de recurentă împotriva deciziei autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) din 21 noiembrie 2006, facându-se astfel aplicare articolului 60 din Statut.
În susținerea recursului formulat, recurenta invocă două motive de drept:
În primul rând, recurenta consideră că TFP a comis o eroare de drept în definirea întinderii în timp a deciziei din 21 noiembrie 2006 prin care administrația, pe de o parte, ar fi constatat absența nemotivată a recurentei începând cu 19 octombrie 2006 și, pe de altă parte, ar fi privat-o de salariul pentru toată perioada neacoperită de concediul anual. În fapt, reclamanta subliniază că TFP a considerat că efectele deciziei în litigiu nu s-au întins decât de la 19 octombrie 2006 până la 13 decembrie 2006, și anume până la momentul la care administrația a primit un certificat medical de justificare a absenței recurentei, în timp ce în realitate acestea ar fi continuat să se producă până în prezent. Această eroare de drept ar fi consecința unei aprecieri juridice greșite a faptelor a cărei inexactitate ar rezulta, potrivit recurentei, din înscrisurile de la dosar.
În al doilea rând, recurenta afirmă că faptul că TFP și-a întemeiat menținerea suspendării plății salariului care ar fi datorat recurentei pe existența unei decizii implicite ar reprezenta o eroare de drept care implică o încălcare a articolului 25 al doilea paragraf, a articolului 59 alineatul (1) și a articolului 60 din Statut, precum și a dispozițiilor interne ale Comisiei privind exercitarea puterilor acordate AIPN și a dreptului la apărare.