12.4.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 92/37 |
Recurs introdus la 5 februarie 2008 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 22 noiembrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-109/06, Dittert/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-51/08 P)
(2008/C 92/75)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și K. Herrmann, agenți)
Cealaltă parte în proces: Daniel Dittert (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului)
Concluziile recurentei
— |
Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 22 noiembrie 2007 în cauza F-109/06, Dittert/Comisia și trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice; |
— |
obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Prin prezentul recurs, Comisia solicită anularea hotărârii din 22 noiembrie 2007 pronunțată în cauza F-109/06, Dittert/Comisia, prin care Tribunalul Funcției Publice (TFP) a anulat decizia sa de atribuire către reclamantul în primă instanță a unui număr de puncte de prioritate insuficient pentru a fi promovat în cadrul exercițiului de promovare 2005 și decizia sa de stabilire a listei funcționarilor promovați în cadrul acestui exercițiu în măsura în care lista nu cuprinde numele reclamantului.
În susținerea recursului, Comisia invocă trei motive de anulare.
În primul rând, Comisia susține că TFP nu ar fi respectat articolul 45 din Statut în măsura în care ar fi acordat intervenției directorului general în procedura de atribuire a punctelor o pondere excesivă, restrângând în mod nejustificat puterea de apreciere a AIPN ca urmare a constatării că lipsa unei astfel de intervenții constituie un viciu de procedură substanțial.
În al doilea rând, Comisia susține că TFP ar fi adus atingere competențelor AIPN cu încălcarea articolului 45 din Statut și i-ar fi adresat o somație cu depășirea competențelor sale de control jurisdicțional.
În al treilea rând, Comisia reproșează TFP că nu a motivat suficient din punct de vedere juridic constatarea potrivit căreia atribuirea către reclamantul în primă instanță a unui anumit număr de puncte de prioritate de către Comitetul de promovare nu constituia un remediu adecvat pentru un viciu de procedură calificat de Tribunal drept „substanțial” și constând în neintervenția directorului general. Comisia pretinde că, în plus, hotărârea atacată ar fi fost întemeiată de TFP pe denaturarea conținutului procesului-verbal al reuniunii Comitetului de promovare.