HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
6 mai 2009
Cauza T‑12/08 P
M
împotriva
Agenției Europene pentru Medicamente (EMEA)
„Recurs − Funcție publică − Agenți temporari − Invaliditate − Cerere de reexaminare a unei decizii de respingere a unei prime solicitări având ca obiect convocarea comisiei pentru invaliditate – Acțiune în anulare – Act care nu este supus căilor de atac – Act confirmativ – Fapte noi și esențiale – Admisibilitate – Răspundere extracontractuală – Prejudiciu moral”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 19 octombrie 2007, M/EMEA (F‑23/07, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei ordonanțe
Decizia: Anulează Ordonanța Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 19 octombrie 2007, M/EMEA (F‑23/07, nepublicată încă în Repertoriu). Anulează Decizia Agenției Europene pentru Medicamente (EMEA) din 25 octombrie 2006 în măsura în care prin aceasta se respinge cererea domnului M din 8 august 2006 având ca obiect sesizarea comisiei pentru invaliditate în legătură cu cazul său. Obligă EMEA la plata către reclamant a unei despăgubiri de 3 000 de euro. Respinge celelalte capete de cerere. Obligă EMEA la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura din fața Tribunalului Funcției Publice, precum și în prezenta procedură.
Sumarul hotărârii
Funcționari – Invaliditate – Agenți temporari – Cerere de reexaminare a unei decizii prin care se refuză inițierea procedurii referitoare la invaliditate – Prelungirea pentru o perioadă care nu este neglijabilă a concediului medical al persoanei interesate după respingerea primei sale cereri – Fapt nou care justifică reexaminarea și inițierea procedurii
(Regim aplicabil celorlalți agenți, art. 33)
În cazul în care un agent temporar depune o cerere de reexaminare a unei decizii a autorității abilitate să încheie contractele de muncă, prin care s‑a respins o primă cerere a agentului menționat având ca obiect sesizarea comisiei pentru invaliditate, respectiva autoritate trebuie să procedeze la reexaminarea acestei decizii, dacă noua cerere se bazează pe fapte noi și esențiale, și trebuie să dea curs acestei cereri dacă, în lumina faptelor menționate, a devenit imposibil să excludă, în baza unor elemente obiective și necontestate de care dispune această autoritate, că sunt îndeplinite condițiile de fond ale articolului 33 din Regimul aplicabil celorlalți agenți.
Autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă este obligată să procedeze la o asemenea reexaminare nu doar în ipoteza în care starea de sănătate a agentului temporar în cauză este diferită de aceea de care autoritatea avea cunoștință în momentul adoptării deciziei vizate de cererea de reexaminare sau în ipoteza în care incapacitatea de muncă a respectivului agent reiese dintr‑o patologie diferită de aceea constatată și luată în considerare în aceeași decizie. De fapt, nu ar fi exclus ca anumite circumstanțe noi, chiar dacă acestea nu demonstrează o stare de sănătate diferită a agentului temporar în cauză, să fie susceptibile să modifice în mod substanțial condițiile care au stat la baza deciziei anterioare prin care se refuză sesizarea comisiei pentru invaliditate și, prin urmare, să fie calificate drept fapte noi și esențiale care impun reexaminarea deciziei menționate.
Constituie un asemenea fapt în special prelungirea concediului medical al persoanei interesate pentru o perioadă care nu este neglijabilă după respingerea primei sale cereri de sesizare a comisiei pentru invaliditate, deși acest nou concediu ar fi justificat de aceeași patologie ca și cea luată în considerare cu ocazia respingerii primei cereri. Astfel, deși este în mod cert posibil ca instituția în cauză să poată concluziona că absența agentului temporar de la locul său de muncă din motive de boală nu justifică sesizarea comisiei pentru invaliditate atunci când respectiva instituție dispune de elemente obiective și necontestate care demonstrează că agentul în cauză va fi, într‑un viitor destul de apropiat, în măsură să își exercite din nou funcțiile, nu este mai puțin adevărat că o prelungire pentru o perioadă care nu este neglijabilă a absenței din cauză de boală a acestei persoane reprezintă, incontestabil, un indiciu important, susceptibil să nască o îndoială cu privire la perspectivele acestei persoane de a‑și relua funcțiile și să repună în discuție legitimitatea refuzului inițial de a sesiza comisia pentru invaliditate în legătură cu cazul său.
(a se vedea punctele 59 și 63-66)