Ordonanța Curții (Camera a opta) din 9 martie 2010 – Buzzi Unicem și alții/Ministero dello Sviluppo economico și alții și Dow Italia Divisione Commerciale/Ministero Ambiente e Tutela del Territorio e del Mare și alții

(Cauzele conexate C‑478/08 și C‑479/08)

„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură – Principiul «poluatorul plătește» – Directiva 2004/35/CE – Răspunderea pentru mediul înconjurător – Aplicabilitate ratione temporis – Poluare anterioară datei prevăzute pentru transpunerea directivei menționate și care continuă după această dată – Reglementare națională care impută costurile de reparare a daunelor legate de această poluare mai multor întreprinderi – Cerința unei erori sau a unei neglijențe – Cerința unei legături de cauzalitate – Măsuri de reparare – Obligația de consultare a întreprinderilor în cauză – Anexa II la directiva menționată”

1.                     Mediu – Prevenirea și repararea daunelor aduse mediului – Răspunderea pentru mediul înconjurător – Directiva 2004/35 – Principiul „poluatorul plătește” [Directiva 2004/35 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (5), art. 9 și art. 11 alin. (2)] (a se vedea punctul 48, dispozitiv 1)

2.                     Mediu – Prevenirea și repararea daunelor aduse mediului – Răspunderea pentru mediul înconjurător – Directiva 2004/35 – Măsuri de reparare [Directiva 2004/35 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 și art. 11 alin. (4) și anexa II, punctul 1.3.1) (a se vedea punctul 57, dispozitiv 2)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Tribunale Amministrativo Regionale della Sicilia – Interpretarea articolului 174 CE și a Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, p. 56, Ediție specială, 15/vol. 11, p. 168) și a principiului „poluatorul plătește” – Legislație națională care conferă administrației competența de a ordona unor întreprinzători privați să efectueze măsuri de reparare, indiferent de realizarea unei anchete prin care să se stabilească persoana răspunzătoare de poluarea în cauză

Dispozitivul

1)

În cazul poluării mediului, situație care se regăsește în prezentele cauze:

–        atunci când nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare ratione temporis și/sau ratione materiae a Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, o astfel de situație este supusă dreptului național, respectându‑se normele tratatului și fără a se aduce atingere altor acte de drept derivat;

–        Directiva 2004/35 nu se opune unei reglementări naționale care permite autorității competente, în cadrul acestei directive, să presupună existența unei legături de cauzalitate, inclusiv în cazul poluării cu caracter difuz, între operatori și o poluare constatată, și aceasta în considerarea vecinătății instalațiilor acestora cu zona poluării. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, pentru a prezuma în acest mod existența unei astfel de legături de cauzalitate, această autoritate trebuie să dispună de indicii plauzibile de natură să constituie temeiul prezumției, cum ar fi vecinătatea instalației operatorului cu poluarea constatată și corespondența dintre substanțele poluante identificate și componentele utilizate de acest operator în cadrul activității sale;

–        articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (5) și articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2004/35/CE trebuie interpretate în sensul că, atunci când decide să impună măsuri de reparare a daunelor aduse mediului unor operatori ale căror activități fac parte din anexa III la această directivă, autoritatea competentă nu este obligată să stabilească nici eroarea, nici neglijența și nici intenția dolozivă a operatorilor ale căror activități au cauzat daunele aduse mediului. În schimb, autorității competente îi revine sarcina, pe de o parte, să cerceteze în prealabil originea poluării constatate, această autoritate dispunând în acest scop de o marjă de apreciere în ceea ce privește procedurile, mijloacele utilizate și durata unei astfel de cercetări. Pe de altă parte, autoritatea competentă este obligată să stabilească, potrivit normelor naționale în materia probelor, o legătură de cauzalitate între activitățile operatorilor vizați de măsurile de reparare și această poluare;

–        în măsura în care obligația de reparare revine operatorilor numai în considerarea contribuției acestora la poluare sau la riscul de poluare, autoritatea competentă trebuie, în principiu, să stabilească nivelul contribuției fiecăruia dintre acești operatori la poluarea pe care autoritatea respectivă încearcă să o remedieze și, fără să aducă atingere articolului 9 din Directiva 2004/35, să țină seama, în cadrul calculului costurilor acțiunilor de reparare pe care le pune în sarcina acestor operatori, de contribuția fiecăruia.

2)

Articolul 7 și articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2004/35, coroborate cu anexa II la aceasta, trebuie interpretate în sensul că:

–        autoritatea competentă are posibilitatea să modifice substanțial măsurile de reparare a daunelor aduse mediului care au fost decise în urma unei proceduri contradictorii angajate în colaborare cu operatorii în cauză și care au fost deja executate sau au făcut obiectul unui început de executare. Totuși, în vederea adoptării unei astfel de decizii:

–        autoritatea competentă este obligată să asculte operatorii cărora le sunt impuse astfel de măsuri, cu excepția cazului în care urgența situației mediului impune o acțiune imediată a acestei autorități;

–        autoritatea competentă este de asemenea obligată să invite în mod special persoanele pe terenul cărora ar trebui să se aplice aceste măsuri să își prezinte observațiile de care aceasta va ține seama;

–        autoritatea competentă trebuie să țină seama de criteriile prevăzute la punctul 1.3.1 din anexa II la Directiva 2004/35 și să indice în decizia sa motivele care justifică alegerea sa, precum și, după caz, motivele care sunt de natură să justifice că o examinare detaliată în raport cu criteriile menționate nu se impunea sau nu a putut fi efectuată, ca urmare, de exemplu, a urgenței situației mediului;

–        în circumstanțe precum cele din acțiunile principale, Directiva 2004/35 nu se opune unei reglementări naționale care permite autorității competente să condiționeze exercitarea dreptului de a utiliza propriile terenuri al operatorilor vizați de măsurile de reparare a daunelor aduse mediului de realizarea lucrărilor impuse de acestea, chiar în condițiile în care terenurile menționate nu ar fi vizate de aceste măsuri, deoarece au făcut deja obiectul măsurilor anterioare de reabilitare sau nu au fost niciodată poluate. Cu toate acestea, o astfel de măsură trebuie să fie justificată de obiectivul de a împiedica agravarea situației mediului în zona în care sunt puse în aplicare măsurile menționate sau, în aplicarea principiului precauției, de obiectivul prevenirii apariției sau a reapariției altor daune aduse mediului pe respectivele terenuri ale operatorilor, adiacente întregului țărm care face obiectul măsurilor de reparare menționate.