7.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden la 17 decembrie 2008 — Portakabin Limited și Portakabin BV/Primakabin BV

(Cauza C-558/08)

(2009/C 55/17)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Portakabin Limited și Portakabin BV

Pârâtă: Primakabin BV

Întrebările preliminare

1)

a)

În cazul în care o întreprindere care comercializează produse sau servicii determinate (denumită în continuare „autorul publicității”) utilizează posibilitatea de a înscrie la operatorul unui motor de căutare pe internet un cuvânt-cheie [În cadrul publicității pe internet, se poate utiliza posibilitatea de a înregistra, contra cost, așa-numite cuvinte-cheie („adwords”) în motoare de căutare precum Google. La tastarea unui astfel de cuvânt-cheie, apare un link la pagina de internet a autorului publicității, fie pe lista paginilor de internet găsite, fie sub formă de publicitate pe pagina cu rezultatele căutării, cu titlul „linkuri comerciale”.] identic cu o marcă înregistrată de către o altă întreprindere (denumită în continuare „titularul mărcii”) pentru produse sau servicii similare, iar cuvântul-cheie înscris are drept consecință faptul că — fără ca acest lucru să poată fi remarcat de către utilizatorul motorului de căutare — utilizatorul de internet care tastează acest cuvânt găsește pe lista de rezultate a operatorului motorului de căutare un link către pagina de internet a autorului publicității, acest lucru reprezintă o utilizare de către autorul publicității a mărcii înregistrate în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104/CEE (1)?

b)

Există vreo diferență în această privință în cazul în care linkul figurează

—

pe lista obișnuită a paginilor găsite sau

—

în cadrul unei secțiuni publicitare prezentată ca atare?

c)

Există vreo diferență în această privință

—

dacă autorul publicității oferă efectiv, chiar din cuprinsul mențiunii care reprezintă linkul de pe pagina de internet a operatorului motorului de căutare, produse și servicii identice cu produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată marca sau

—

dacă autorul publicității oferă efectiv, pe o pagină de internet proprie — către care poate fi redirecționat utilizatorul de internet [menționat la întrebarea 1) a)] prin accesarea linkului de pe pagina motorului de căutare („hyperlink”) —, produse sau servicii identice cu produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată marca?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1), articolul 6 din directivă, în special articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (c), poate determina imposibilitatea pentru titularul mărcii de a interzice utilizarea descrisă în întrebarea 1) și, în acest caz, în ce împrejurări?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1), articolul 7 din directivă este aplicabil în cazul în care oferta autorului publicității menționat la întrebarea 1) se referă la produse puse în circulație în Comunitate sub marca menționată la întrebarea 1) sau cu autorizația titularului acestei mărci?

4)

Răspunsurile la precedentele întrebări sunt valabile și în ceea ce privește cuvintele-cheie menționate la întrebarea 1) înregistrate de către autorul publicității, în cuprinsul cărora marca este în mod deliberat redată cu mici greșeli, astfel încât posibilitățile de căutare ale publicului utilizator de internet devin mai eficiente având în vedere faptul că, pe pagina de internet a autorului publicității, marca este redată corect?

5)

Dacă și în măsura în care răspunsurile la întrebările prezentate mai sus conduc la concluzia că nu este vorba despre o utilizare a mărcii în sensul articolului 5 alineatul (1) din directivă, statele membre pot acorda pur și simplu, în privința utilizării unor cuvinte-cheie precum cele în cauză în prezentul litigiu, potrivit articolului 5 alineatul (5) din directivă, conform dispozițiilor aplicabile în aceste state referitoare la protecția împotriva utilizării unui semn în alte scopuri decât acelea de a distinge produsele sau serviciile, o protecție împotriva utilizării acestui semn atunci când, conform aprecierii instanțelor acestor state membre, generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii ori se aduce atingere acestora sau, în această privință, instanțelor naționale li se aplică limitele stabilite de dreptul comunitar, legate de răspunsurile la întrebările precedente?

(1)  Prima directivă a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92).