24.1.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/15

1)

Principiul „poluatorul plătește” se opune unei reglementări naționale, în special articolului 2050 din Codul civil, care permite autorității publice, atunci când în situl contaminat operează mai mulți operatori industriali, să le pună în sarcină cheltuielile de decontaminare a sitului, fără o verificare prealabilă și individuală a răspunderii fiecăruia pentru producerea poluării sau, în orice caz, acești operatori pot fi obligați, pentru simplul fapt că, deținând mijloacele de producție, se află într-o situație care îi obligă să își asume o astfel de sarcină și în consecință sunt răspunzători în mod obiectiv pentru daunele pe care le cauzează mediului sau pot fi obligați indiferent de situație să regenereze mediul în urma poluării răspândite și constatate în acel mediu, indiferent chiar de producerea materială a poluării și de măsura în care au contribuit la aceasta?

2)

În aplicarea principiului „poluatorul plătește”, administrația poate să impute costurile de asigurare a securității, de decontaminare și de regenerare a mediului subiecților care sunt instalați în zonele contaminate fără o verificare prealabilă a existenței legăturii cauzale între activitatea în cauză și poluarea constatată?

3)

În temeiul principiului „poluatorul plătește” și al principiului proporționalității se pot impune subiecților care sunt instalați în zonele contaminate intervenții care nu ar fi nici direct legate și nici proporționale cu contribuția individuală a fiecăruia?

4)

În temeiul principiului „poluatorul plătește” și al principiului proporționalității se pot impune unor subiecți care nu au contribuit la emiterea de substanțe poluante în mediu obligații de asigurare a securității, de decontaminare și de regenerare a mediului, costuri și intervenții echivalente sau chiar identice cu cele prevăzute pentru subiecții care, dimpotrivă, ar fi contribuit la emiterea de substanțe poluante în mediu?

5)

În temeiul principiului „poluatorul plătește” și al principiului proporționalității, administrația poate impune intervenții constând în măsuri majore sau excesive față de cele strict necesare pentru atingerea obiectivului la care este obligată autoritatea publică, fără o evaluare a caracterului adecvat al soluțiilor impuse în raport cu sacrificiul pretins de la persoana privată?