20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/15

Recurs introdus la 8 octombrie 2008 de Região autónoma dos Açores împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 1 iulie 2008 în cauza T-37/04, Região autónoma dos Açores/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-444/08 P)

(2008/C 327/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Região autónoma dos Açores (reprezentanți: M. Renouf, Solicitor, C. Bryant, Solicitor, H. Mercer QC)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene, Regatul Spaniei, Seas at Risk VZW, WWF — World Wide Fund for Nature, Stichting Greenpeace Council

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 1 iulie 2008 în cauza T-37/04;

—	declararea ca admisibilă a acțiunii în cauza T-37/04;

—

anularea articolelor 3 și 11 și a anexei la Regulamentul nr. 1954/2003 al Consiliului (1) în măsura în care acestea: a) prevăd că efortul de pescuit în temeiul regulamentului va fi stabilit numai prin referire la speciile țintă și la zona ICES/CECAF, iar nu și prin referire la tipul de unelte de pescuit utilizate, indiferent că sunt fixe sau remorcate; și b) exclud din domeniul de aplicare al articolelor 3 și 11 din Regulamentul nr. 1954/2003 al Consiliului speciile de adâncime (respectiv speciile demersale care intră sub incidența Regulamentului nr. 2347/2002 (2));

—

anularea articolului 15 din Regulamentul nr. 1954/2003 în măsura în care abrogarea Regulamentelor nr. 685/95 (3) și nr. 2027/95 (4): a) înlătură (i) competența Comunității de a stabili efortul de pescuit prin referire nu numai la speciile țintă și la zona ICES/CECAF, ci și prin referire la tipul de unelte de pescuit utilizate, și (ii) stabilirea efortului de pescuit, astfel cum a fost efectuată prin Regulamentul nr. 2027/95; b) înlătură (i) competența de a stabili un efort de pescuit anual maxim pe zonă în ceea ce privește speciile de adâncime (respectiv speciile demersale care intră sub incidența Regulamentului nr. 2347/2002) și (ii) stabilirea efortului de pescuit anual maxim, astfel cum a fost efectuată prin Regulamentul nr. 2027/95; c) înlătură interdicția privind accesul navelor spaniole la apele Insulelor Azore pentru pescuitul tonului sau al speciilor de ton;

—	anularea articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1954/2003 în măsura în care nu menține interdicția privind accesul navelor spaniole la apele Insulelor Azore pentru pescuitul tonului sau al speciilor de ton;

—	retrimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță în cazul în care Curtea de Justiție nu consideră că stadiul în care se află procedura permite pronunțarea unei hotărâri definitive; și

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Regiunea Autonomă Azore (Região autónoma dos Açores) atât în primă instanță, cât și în prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta își întemeiază recursul împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță mai sus menționate pe șapte motive.

În primul rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că protecția acordată recurentei în temeiul articolului 229 alineatul (2) CE nu este suficientă pentru a stabili că recurenta este vizată individual de dispozițiile atacate.

În al doilea rând, Tribunalul de Primă Instanță a concluzionat în mod greșit că numai statele membre, nu și autoritățile regionale, au dreptul de a apăra interesele generale ale teritoriului lor.

În al treilea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a făcut distincție între considerentele de mediu și cele economice.

În al patrulea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că dispozițiile atacate nu vor avea efecte dăunătoare asupra rezervelor de pește și asupra mediului marin din Azore și, în consecință, asupra supraviețuirii sectorului pescuitului în această regiune.

În al cincilea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că efectul dispozițiilor atacate asupra competențelor legislative și executive ale recurentei nu a făcut ca aceasta să fie vizată individual de dispozițiile menționate.

În al șaselea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că acțiunea recurentei nu este admisibilă pentru motivul lipsei altor căi de atac efective aflate la dispoziția recurentei.

În al șaptelea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a luat în considerare elementele pe care s-a întemeiat recurenta, fie în mod cumulativ, fie în mod individual.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1954/2003 al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind gestionarea efortului de pescuit referitor la anumite zone și resurse de pescuit comunitare, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 685/95 și (CE) nr. 2027/95 (JO L 289, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 7, p. 30).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a cerințelor specifice de acces și a condițiilor asociate care se aplică pescuitului rezervelor de specii de adâncime (JO L 351, p. 6, Ediție specială, 04/vol. 6, p. 231).

(3) Regulamentul (CE) nr. 685/95 al Consiliului din 27 martie 1995 privind gestionarea eforturilor de pescuit referitoare la anumite zone și resurse de pescuit comunitare (JO L 71, p. 5, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 240).

(4) Regulamentul (CE) nr. 2027/95 al Consiliului din 15 iunie 1995 de instituire a unui sistem de gestionare a efortului de pescuit referitor la anumite zone și resurse de pescuit comunitare (JO L 199, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 259).