Recurs introdus la 24 septembrie 2008 de Calebus, SA împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 14 iulie 2008 în cauza T-366/06, Calebus, SA/Comisia Comunităților Europene, susținută de Regatul Spaniei

(Cauza C-421/08 P)

(2009/C 55/08)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Calebus, SA (reprezentant: R. Bocanegra Sierra, avocat)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene și Regatul Spaniei

Concluziile recurentei

Constatarea admisibilității recursului declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță din 14 iulie 2008, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de Calebus, SA în cauza T-366/06 și, după îndeplinirea procedurilor legale necesare, anularea ordonanței atacate, admiterea cererii inițiale și a solicitărilor reclamantei.

Motivele și principalele argumente

Recursul a fost declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță din 14 iulie 2008, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de Calebus, SA în cauza T-366/06, având ca obiect anularea Deciziei 2006/613/CE (1) a Comisiei din 19 iulie 2006 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară (SIC) pentru regiunea biogeografică mediteraneeană, în măsura în care, prin aceasta, exploatația „Las Cuerdas” este inclusă în cadrul SIC „ES61110006 Ramblas de Gergal, Tabernas y Sur de Sierra Alhamilla”, sit care a fost cuprins în lista prevăzută de directivă.

În susținerea recursului se arată că ordonanța atacată este afectată de o eroare de drept întrucât constată că cererea este inadmisibilă în măsura în care societatea reclamantă nu are interesul de a solicita anularea deciziei. Spre deosebire de cele indicate în ordonanță, Decizia 2006/613 impune statelor membre ca, în orice caz, în mod autonom și automat, să supună siturile de importanță comunitară, între care se înscrie și domeniul „Las Cuerdas”, unui regim de conservare prin care, în mod obligatoriu, se limitează posibilitățile de exploatare a terenului, reducându-se astfel atât productivitatea cât și valoarea comercială a acestuia. Statele membre dispun de o marjă de apreciere pentru a stabili conținutul concret al măsurilor în speță, dar nu pentru a decide dacă terenurile pot sau nu pot să fie supuse unor măsuri de tipul celor descrise. Ca urmare, existența acestei marje nu este contrară efectului direct al Deciziei asupra situației juridice a societății recurente.

(1)  JO L 259, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 21.