Acțiune introdusă la 12 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-53/08)

(2008/C 107/23)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Braun și H. Støvlbæk, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Articolul 43 CE interzice orice discriminare bazată pe cetățenie, care rezultă din dispoziții legale sub formă de restricții la libertatea de stabilire. Conform articolului 45 alineatul (1) CE, capitolul despre dreptul de stabilire nu se aplică activităților care sunt asociate într-un stat membru, în mod permanent sau ocazional, cu exercitarea autorității publice.

În conformitate cu Notariatsordnung (Codul notarial), în Austria pot fi numiți notari numai cetățenii austrieci. Potrivit Comisiei, dispoziția în cauză constituie astfel o discriminare pe criterii de cetățenie și încalcă libertatea de stabilire a cetățenilor altor state membre, în sensul în care îi împiedică să practice profesia de notar.

Potrivit Comisiei, activitățile notariale nu intră sub incidența excepției de la articolul 45 CE, astfel încât libertatea de stabilire este aplicabilă profesiei de notar.

Pentru a răspunde la întrebarea cu privire la ce înseamnă „autoritate publică” în sensul articolului 45 CE, trebuie să se facă referire, pe de o parte, la interpretarea existentă la nivel național. Activitățile care într-un stat membru nu sunt considerate ca fiind de autoritate publică nu pot face obiectul excepției menționate, chiar dacă aceleași activități intră sub incidența autorității publice în celelalte state membre. Pe de altă parte, pentru a fi interpretate în sensul articolului 45 CE, noțiunea și scopul autorității publice trebuie determinate din punctul de vedere al dreptului comunitar, iar importanța acestei noțiuni trebuie interpretată de către Curte în mod autonom și uniform. Faptul că legiuitorul austriac și instanțele austriece consideră, în principiu, că prin activitățile de notariat se participă la exercitarea autorității publice naționale nu înseamnă că aceste activități pot fi excluse, din acest motiv, de la libertatea de stabilire, potrivit unei aprecieri mai restrictive a dreptului comunitar. Ca excepție de la o libertate fundamentală, articolul 45 CE alineatul (1) trebuie interpretat în mod restrictiv.

În stadiul actual al integrării este deosebit de dificil să se găsească, din punct de vedere al conținutului, o justificare pentru condiția cetățeniei în ceea ce privește activitățile notariale. Niciuna dintre aceste activități, chiar dacă sunt de natură suverană, nu presupune un raport special cu statul, astfel cum este cazul cetățeniei. De asemenea, nu există riscul ca aceste activități să creeze conflicte cu cetățenii austrieci prin exercitarea autorității de stat și prin utilizarea mijloacelor puterii de stat.

Activitățile enumerate de Republica Austria pentru justificarea condiției cetățeniei — autentificarea de acte juridice și de convenții, aplicarea clauzei executorii, consilierea juridică și activitatea de „Gerichtskommissar” (notar desemnat de, instanță, cu atribuții în ceea ce privește efectuarea anumitor acte procedurale) nu sunt suficiente pentru a justifica aplicarea articolului 45 CE. În măsura în care notarii participă într-adevăr la exercitarea autorității publice, această participare nu are loc decât în mod indirect. De altfel, exercitarea autorității publice nu trebuie confundată cu activități de interes public. Interesul public nu este neapărat o componentă a autorității publice; activitățile care au ca scop interesul public și nu interesul indivizilor, nu presupun în mod obligatoriu transferul de autoritate publică. În timp ce exercitarea efectivă a autorității publice poate să rămână în continuare rezervată propriilor resortisanți ai statelor membre, exercitarea unei anumite activități de interes public, cum este de exemplu cazul administrării justiției cu titlu preventiv, poate fi garantată prin aplicarea unor dispoziții și a unui control specifice în ceea ce privește accesului la profesie precum și îndatoririle profesionale.

În consecință, Comisia apreciază că niciuna dintre activitățile care sunt proprii notarilor în Austria, indiferent dacă sunt luate în considerare împreună sau în mod separat, nu constituie o participare directă și specifică la exercitarea autorității publice în sensul consacrat de jurisprudență.