26.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 107/13

1)

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 98/59/CE (1) trebuie interpretat în sensul că obligația de a iniția consultări „în timp util” atunci când angajatorul „are în vedere concedieri colective”, impune începerea consultărilor atunci când, din deciziile strategice sau din modificări în legătură cu activitatea comercială rezultă necesitatea unei concedieri colective? Alternativ, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că obligația de a iniția consultările ia naștere deja atunci când angajatorul are în vedere măsuri sau modificări în legătură cu activitatea comercială, precum modificarea capacității de producție sau concentrarea producției, care să aibă drept urmare necesitatea concedierilor colective?

2)

Luând în considerare faptul că articolul 2 alineatul (3) litera (a) din directivă face trimitere la comunicarea în timp util a informațiilor în cursul consultărilor, articolul 2 alineatul (1) din directivă trebuie interpretat în sensul că obligația de a iniția consultările „în timp util” atunci când „sunt avute în vedere” concedieri colective presupune ca inițierea consultărilor să aibă deja loc înainte ca planurile angajatorului să se afle într-un stadiu în care acesta să fie în măsură să concretizeze informațiile prevăzute la articolul 2 alineatul (3) litera (b) și să le comunice lucrătorilor?

3)

Articolul 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 2 alineatul (4) din directivă trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care angajatorul este o întreprindere care se află sub controlul unei alte societăți, obligația de a iniția consultările cu reprezentanții lucrătorilor ia naștere atunci când, fie angajatorul, fie societatea-mamă care își exercită controlul asupra acestuia are în vedere să efectueze o concediere colectivă a lucrătorilor încadrați de acest angajator?

4)

În cazul în care este vorba despre consultări într-o filială a unui grup și se apreciază, luându-se în considerare dispozițiile articolului 2 alineatul (4) din directivă, obligația prevăzută la articolul 2 alineatul (1) de a iniția consultările „în timp util” atunci când „sunt avute în vedere” concedieri colective, obligația de a iniția consultările ia naștere deja în momentul în care conducerea grupului sau a societății-mamă are în vedere concedierea colectivă, însă acest plan nu s-a concretizat încă în ceea ce îi privește pe lucrătorii încadrați de o anumită filială aflată sub control? Alternativ, obligația de inițiere a consultărilor în cadrul filialei ia naștere doar în momentul în care conducerea grupului sau a societății-mamă are în vedere în mod expres să efectueze concedierea colectivă în filiala respectivă ?

5)

Atunci când angajatorul este o întreprindere (o filială a unui grup) care este controlată de o altă întreprindere (societatea-mamă sau conducerea grupului) în sensul articolului 2 alineatul (4) din directivă, articolul 2 din directivă trebuie interpretat în sensul că procedura de consultare prevăzută în această dispoziție trebuie să se încheie înaintea luării unei decizii de către societatea-mamă sau de către conducerea grupului cu privire la concedierile colective în cadrul filialei?

6)

Dacă directiva trebuie interpretată în sensul că procedura de consultare care trebuie îndeplinită în cadrul filialei se încheie obligatoriu înaintea luării unei decizii de către societatea-mamă sau de către conducerea grupului cu privire la concedierile colective, în această privință are relevanță numai o decizie al cărei efect direct constă în concedierile colective în cadrul filialei sau este necesar ca procedura de consultare să se fi încheiat înaintea luării unei decizii comerciale sau strategice de către societatea-mamă sau de către conducerea grupului, în baza căreia concedierile colective din cadrul filialei sunt probabile, însă nu sunt încă cu siguranță definitive?