Cauza C-462/08

Ümit Bekleyen

împotriva

Land Berlin

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberverwaltungsgericht Berlin-Brandenburg)

„Acordul de asociere CEE-Turcia — Articolul 7 al doilea paragraf din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere — Dreptul unui copil al unui lucrător turc de a accepta orice ofertă de încadrare în muncă în statul membru gazdă în care a urmat o formare profesională — Începutul formării profesionale după plecarea definitivă a părinților din acest stat membru”

Concluziile avocatului general P. Mengozzi prezentate la 29 octombrie 2009   I ‐ 565

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 ianuarie 2010   I ‐ 587

Sumarul hotărârii

Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE-Turcia – Consiliul de asociere instituit prin Acordul de asociere CEE-Turcia – Decizia nr. 1/80 – Accesul la încadrarea în muncă al copiilor lucrătorilor turci – Membrii familiei unui lucrător turc care a fost încadrat pe piața legală a muncii dintr-un stat membru

(Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 7 al doilea paragraf)

Articolul 7 al doilea paragraf din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un lucrător turc a fost încadrat în muncă în mod legal în statul membru gazdă timp de mai mult de trei ani, copilul unui astfel de lucrător poate să se prevaleze în acest stat membru, după ce a finalizat acolo formarea sa profesională, de dreptul de acces la piața muncii și de dreptul corespunzător de ședere, chiar dacă, după ce s-a întors cu părinții săi în statul de origine, a revenit singur în statul membru menționat pentru a-și începe formarea.

Astfel, dispoziția menționată, care nu urmărește să creeze condiții favorabile reîntregirii familiei în statul membru gazdă, ci să favorizeze accesul copiilor lucrătorilor turci pe piața muncii, nu subordonează drepturile pe care le conferă acestor copii condiției ca unul dintre părinții lor să dețină încă statutul de lucrător sau să aibă încă reședința în statul membru gazdă în momentul în care copilul începe în acest stat formarea sa profesională. Atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 7 al doilea paragraf din Decizia nr. 1/80, și anume faptul ca respectivul copil să fi urmat o formare profesională în statul membru respectiv, iar unul dintre părinții săi să fi fost în mod legal încadrat în muncă în acest stat de cel puțin trei ani, această dispoziție conferă copilului un drept propriu de acces la piața muncii în statul membru gazdă și, în mod corelativ, un drept de ședere în acest stat.

Desigur, dreptul de liber acces la piața muncii al copilului unui lucrător turc are drept temei munca exercitată, în trecut, de acesta din urmă în statul membru gazdă. Cu toate acestea, cerința conform căreia unul dintre părinți trebuie să fi muncit în acest stat de cel puțin trei ani nu poate fi înțeleasă ca impunând ca, în momentul în care copilul începe formarea sa profesională, părintele menționat să aibă încă statutul de lucrător. Această cerință are ca unic obiect să stabilească, în paralel cu formarea profesională a copilului, nivelul de integrare suficient în statul membru gazdă pentru ca acesta să poată beneficia de tratamentul special prevăzut prin dispoziția menționată.

O astfel de interpretare nu are drept consecință faptul că un copil al unui lucrător turc s-ar afla într-o situație mai favorabilă decât cea rezervată unui copil al unui resortisant al unui stat membru.

(a se vedea punctele 18, 27-31, 44 și 45 și dispozitivul)