1. Transporturi – Transporturi aeriene – Noțiune – Transport aerian comercial de pasageri cu balonul cu aer cald
[art. 12 CE, 49 CE, art. 51 alin. (1) CE și art. 80 alin. (2) CE]
2. Drept comunitar – Principii – Egalitate de tratament – Discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate – Interzicere
(art. 12 CE)
3. Drept comunitar – Principii – Egalitate de tratament – Discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate – Interzicere
(art. 12 CE)
1. Transportul aerian comercial de pasageri cu balonul cu aer cald aparține domeniului transporturilor și, mai precis, celui al transporturilor aeriene, menționat la articolul 80 alineatul (2) CE.
În timp ce, potrivit respectivului articol 80 alineatul (2) CE, transporturile maritime și aeriene sunt, atât timp cât legiuitorul comunitar nu a decis altfel, exceptate de la aplicarea normelor titlului V din partea a treia a tratatului, referitoare la politica comună în domeniul transporturilor, acestea rămân, la fel ca și alte moduri de transport, supuse normelor generale ale tratatului. Cu toate acestea, în ceea ce privește libera prestare a serviciilor, conform articolului 51 alineatul (1) CE, articolul 49 CE nu se aplică ca atare domeniului transportului aerian. În schimb, transportul aerian comercial de pasageri cu balonul cu aer cald intră în domeniul de aplicare al tratatului și face, așadar, obiectul unei norme generale a acestuia, cum este articolul 12 CE. Astfel, legiuitorul comunitar a adoptat mai multe măsuri în temeiul articolului 80 alineatul (2) CE, care sunt de natură să privească această formă de transport aerian. În ceea ce privește Regulamentul nr. 2407/92 privind licențele operatorilor de transport aerieni, din primele două considerente rezultă că obiectivul urmărit de Consiliu prin adoptarea regulamentului menționat a fost să instituie până la 31 decembrie 1992 o politică în domeniul transporturilor aeriene în vederea realizării progresive a pieței interne, aceasta cuprinzând un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată. Or, acest obiectiv larg cuprinde a priori și transportul aerian comercial de pasageri cu balonul cu aer cald.
(a se vedea punctele 19, 21-23, 26, 27 și 29)
2. Articolul 12 CE se opune unei reglementări a unui stat membru care, în vederea organizării în acest stat membru de zboruri cu balonul, cu aplicarea unor sancțiuni administrative în caz de nerespectare a acestei reglementări, impune unei persoane cu reședința sau sediul în alt stat membru, care deține în acest al doilea stat membru o licență pentru organizarea de zboruri comerciale cu balonul, să aibă o reședință sau un sediu social în primul stat membru.
Astfel, pe de o parte, criteriul de diferențiere întemeiat pe reședință conduce, în fapt, la același rezultat ca o discriminare bazată pe cetățenie sau naționalitate, întrucât, în măsura în care nerezidenții sunt cel mai adesea străini, acționează în principal în detrimentul resortisanților altor state membre. Pe de altă parte, criteriul de diferențiere întemeiat pe locul unde se află sediul social constituie, în principiu, o discriminare pe motiv de naționalitate.
(a se vedea punctele 34, 37 și 44 și dispozitivul)
3. Articolul 12 CE se opune unei reglementări a unui stat membru care, în vederea organizării în acest stat membru de zboruri cu balonul, cu aplicarea unor sancțiuni administrative în caz de nerespectare a acestei reglementări, impune unei persoane cu reședința sau sediul în alt stat membru, care deține în acest al doilea stat membru o licență pentru organizarea de zboruri comerciale cu balonul, să obțină o nouă licență fără să se ia în considerare în mod corespunzător faptul că, în esență, condițiile de acordare sunt aceleași cu cele ale licenței care i‑a fost deja acordată în al doilea stat membru.
Astfel, o asemenea reglementare instituie un criteriu de diferențiere care conduce, în fapt, la același rezultat ca un criteriu întemeiat pe cetățenie sau naționalitate, în condițiile în care obligația impusă de această reglementare privește, în practică, mai ales resortisanți ai altor state membre sau societăți cu sediul în alte state membre.
Desigur, interesul protecției vieții și a sănătății persoanelor transportate și interesul securității transportului aerian constituie fără discuție obiective legitime. Cu toate acestea, obligarea de către un stat membru a unei persoane să obțină o nouă licență fără să se ia în considerare în mod corespunzător faptul că, în esență, condițiile de acordare sunt aceleași cu cele ale licenței care i‑a fost deja acordată în alt stat membru nu este proporțională cu obiectivele legitime urmărite. Astfel, din moment ce condițiile de acordare în cele două state membre a licențelor de transport sunt, în esență, aceleași, trebuie să se considere că interesele legitime menționate mai sus au fost deja luate în considerare cu ocazia acordării primei licențe în celălalt stat membru.
(a se vedea punctele 38, 39, 42 și 44 și dispozitivul)