Cauza C-292/08

German Graphics Graphische Maschinen GmbH

împotriva

Alice van der Schee, în calitate de lichidator al societății Holland Binding BV

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden)

„Insolvență — Aplicarea legii statului membru de deschidere a procedurii — Rezervă a dreptului de proprietate — Situarea bunului”

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 septembrie 2009   I ‐ 8424

Sumarul hotărârii

  1. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Recunoașterea și executarea hotărârilor – Decizii în sensul articolului 25 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1346/2000

    [Regulamentul nr. 1346/2000 al Consiliului, art. 25 alin. (1) și (2), și Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului]

  2. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Domeniu de aplicare – Materii excluse – Falimente, concordate și alte proceduri similare – Domeniu de aplicare

    [Regulamentul nr. 1346/2000 al Consiliului, art. 4 alin. (2) lit. (b) și art. 7 alin. (1), și Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 1 alin. (2) lit. (b)]

  1.  Articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență trebuie să fie interpretat în sensul că expresia „cu condiția ca această convenție să fie aplicabilă” implică faptul că, înainte de a se putea constata că normele privind recunoașterea și executarea hotărârilor cuprinse în Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială se aplică altor hotărâri decât cele menționate la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000, trebuie verificat dacă aceste hotărâri nu sunt excluse din domeniul de aplicare materială al Regulamentului nr. 44/2001.

    O astfel de verificare se dovedește a fi necesară din moment ce nu este exclus ca, printre hotărârile vizate la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1346/2000, care nu intră în domeniul de aplicare al acestuia, să figureze și hotărâri care nu intră nici în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 44/2001. În această privință, din modul de redactare a articolului 25 alineatul (2) rezultă că aplicarea Regulamentului nr. 44/2001 în privința unei hotărâri, în sensul acestei dispoziții, este supusă condiției ca această hotărâre să intre în domeniul de aplicare al acestui din urmă regulament. Rezultă că, dacă hotărârea vizată nu se referă la materiile civile sau comerciale sau dacă este exclusă din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 44/2001, în temeiul articolului 1 din acest regulament, regulamentul menționat nu poate fi aplicat.

    (a se vedea punctele 17, 18 și 20 și dispozitiv 1)

  2.  Excepția prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență, trebuie interpretată, ținând seama de dispozițiile articolului 4 alineatul (2) litera (b) din acest din urmă regulament, în sensul că aceasta nu se aplică în privința acțiunii unui vânzător exercitate în temeiul unei clauze de rezervă a dreptului de proprietate și formulate împotriva unui cumpărător aflat în stare de faliment, atunci când bunul care face obiectul acestei clauze se află, la data deschiderii procedurii de insolvență împotriva cumpărătorului menționat, în statul membru în care s-a deschis această procedură.

    Astfel, intensitatea legăturii existente între o astfel de acțiune în justiție și procedura de insolvență este determinantă pentru a decide dacă excepția în cauză este aplicabilă. Or, din moment ce aceasta urmărește în exclusivitate să garanteze aplicarea clauzei de rezervă a dreptului de proprietate, această legătură nu este nici suficient de directă, nici suficient de strânsă pentru ca aplicarea Regulamentului nr. 44/2001 să fie exclusă. Prin urmare, o astfel de acțiune constituie o acțiune autonomă, care nu își găsește temeiul în dreptul referitor la procedurile de insolvență și care nu impune nici deschiderea unei asemenea proceduri, nici intervenția unui lichidator. Simplul fapt că lichidatorul este parte în litigiu nu este suficient pentru a califica această procedură drept procedură care decurge în mod direct din faliment și care se află în strânsă legătură cu o procedură de lichidare de bunuri.

    (a se vedea punctele 29-33 și 38 și dispozitiv 2)