1. Drepturi fundamentale – Dreptul de negociere colectivă – Asigurarea compatibilității cu cerințele privind libertățile fundamentale garantate de tratat – Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Directive din domeniul achizițiilor publice
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 28; Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 92/50 a Consiliului)
2. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii – Directiva 92/50 și Directiva 2004/18 – Domeniu de aplicare
(Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 92/50 a Consiliului)
3. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii – Directiva 92/50 și Directiva 2004/18 – Domeniu de aplicare – Valoarea contractului
[Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (8); Directiva 92/50 a Consiliului, art. 7 alin. (4) și (5)]
1. Caracterul fundamental al dreptului de negociere colectivă și obiectivul cu caracter social al unei convenții colective referitoare la transformarea unei părți a salariului lucrătorilor din cadrul autorităților publice locale în contribuții la un fond de pensii, privit în ansamblul său, nu pot, ca atare, avea drept consecință exonerarea automată a autorităților locale angajatoare de obligația de a respecta cerințele care decurg din Directiva 92/50 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii și din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, care fac aplicarea, în domeniul contractelor de achiziții publice, a principiului libertății de stabilire și a principiului liberei prestări a serviciilor.
Astfel, nu sunt excluse din domeniul de aplicare al dispozițiilor privind libera circulație a persoanelor clauzele convențiilor colective.
În plus, exercitarea unui drept fundamental precum dreptul de negociere colectivă poate fi supusă anumitor restricții. În special, chiar dacă dreptul de negociere colectivă se bucură într‑un stat membru de o protecție constituțională, nu este mai puțin adevărat că, potrivit articolului 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, acest drept trebuie exercitat în conformitate cu dreptul Uniunii.
Pe de altă parte, nu se poate considera că ar fi inerent exercitării înseși a libertății partenerilor sociali și a dreptului de negociere colectivă să se aducă atingere directivelor care fac aplicarea, în domeniul contractelor de achiziții publice, a principiului libertății de stabilire și a principiului liberei prestări a serviciilor.
În sfârșit, spre deosebire de obiectivul, asupra căruia partenerii sociali au căzut de acord, de a îmbunătăți nivelul pensiilor lucrătorilor din cadrul autorităților publice locale, desemnarea, în cadrul unei convenții colective, a unor organisme și a unor întreprinderi cărora se preconizează să li se atribuie contracte de servicii de pensii ocupaționale nu ține de esența dreptului de negociere colectivă.
(a se vedea punctele 41-43, 47 și 49)
2. Un stat membru nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, până la 31 ianuarie 2006, în temeiul dispozițiilor articolului 8 coroborate cu cele ale titlurilor III‑VI din Directiva 92/50 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii și, de la 1 februarie 2006, în temeiul dispozițiilor articolului 20 coroborate cu cele ale articolelor 23-55 din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, ca urmare a atribuirii directe, fără a se recurge la o cerere de ofertă la nivelul Uniunii Europene, a unor contracte de servicii de pensii ocupaționale unor organisme sau unor întreprinderi prevăzute de o dispoziție a unei convenții colective, atribuire efectuată de organe administrative sau de întreprinderi locale care au atins nivelul critic, în ceea ce privește numărul de angajați, dincolo de care valoarea respectivelor contracte atinge sau depășește pragul pertinent din punctul de vedere al aplicării directivelor menționate.
Astfel, exercitarea dreptului fundamental de negociere colectivă trebuie conciliată cu cerințele care decurg din libertățile protejate de Tratatul FUE și trebuie să fie conformă cu principiul proporționalității. În această privință, nu este asigurat un just echilibru în ceea ce privește luarea în considerare a diferitelor interese implicate, și anume îmbunătățirea nivelului pensiilor lucrătorilor în cauză, pe de o parte, și asigurarea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor, precum și deschiderea spre concurență la nivelul Uniunii, pe de altă parte, de o dispoziție a unei convenții colective care are ca efect excluderea completă, pentru o perioadă nedeterminată, a aplicării normelor care decurg din Directivele 92/50 și 2004/18 în domeniul contribuțiilor angajaților din administrația locală la fondurile de pensii, în condițiile în care respectarea directivelor referitoare la contractele de achiziții publice de servicii nu se dovedește a fi imposibil de conciliat cu realizarea obiectivului social urmărit de părțile semnatare ale convenției colective.
În plus, condițiile de care depinde, potrivit directivelor menționate, calificarea drept „contracte de achiziții publice” sunt îndeplinite atunci când, pe de o parte, autoritățile locale angajatoare, chiar dacă pun în aplicare, în domeniul pensiilor ocupaționale, o alegere prestabilită în cadrul unei convenții colective, sunt, cu toate acestea, autorități contractante și când, pe de altă parte, contractele de asigurare de grup prezintă un interes economic direct pentru autoritățile angajatoare care le încheie, astfel încât reprezintă contracte cu titlu oneros. În această privință, faptul că beneficiarii finali ai prestațiilor de pensie sunt lucrătorii care au aderat la măsura respectivă nu este de natură să pună în discuție caracterul oneros al contractelor respective.
(a se vedea punctele 44, 52, 53, 66, 75, 80, 89 și 105 și dispozitivul)
3. În ceea ce privește contractele de achiziții publice referitoare la servicii de pensii ocupaționale ale salariaților din cadrul autorităților publice locale prin intermediul transformării unei părți a salariului în contribuții la un fond de pensii, „valoarea estimată a contractului” în sensul articolului 7 alineatul (4) prima liniuță din Directiva 92/50 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii și al articolului 9 alineatul (8) litera (a) punctul (i) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii corespunde valorii estimate a primelor, cu alte cuvinte, a cotizațiilor reținute, în temeiul transformării salariale, din remunerația lucrătorilor interesați din cadrul organului administrativ sau al întreprinderii locale în cauză și care sunt destinate finanțării prestațiilor finale de furnizare de pensii ocupaționale. Astfel, primele menționate constituie echivalentul principal al serviciilor furnizate de organismul sau de întreprinderea prestatoare autorității locale angajatoare în cadrul executării acestor prestații. Într‑un context în care nu este posibilă indicarea precisă, la momentul atribuirii contractului în cauză, a valorii totale a acestor prime ca urmare a posibilității acordate fiecărui salariat de a alege dacă aderă sau nu aderă la măsura de transformare salarială și ținând seama de durata unui astfel de contract, care este lungă sau chiar nedeterminată, atât articolul 7 alineatul (5) a doua liniuță din Directiva 92/50, cât și articolul 9 alineatul (8) litera (b) punctul (ii) din Directiva 2004/18 impun folosirea drept bază de calcul a valorii estimate a acestui contract „valoarea lunară înmulțită cu 48”. Prin urmare, trebuie, mai întâi, să se bazeze calculul pe o estimare a cuantumului lunar mediu care face obiectul transformării salariului pentru fiecare lucrător, înmulțit cu 48, să se stabilească apoi, luând în considerare produsul acestei înmulțiri, numărul de adeziuni individuale ale lucrătorilor la transformarea salarială necesar pentru a atinge pragul pertinent de aplicare a normelor Uniunii referitoare la contractele de achiziții publice și, în cele din urmă, să se definească pe baza unei estimări a procentului de participare a lucrătorilor din cadrul autorităților publice locale la măsura de transformare salarială nivelul critic, exprimat în număr de angajați, dincolo de care autoritățile locale angajatoare au atribuit contracte care atingeau sau depășeau pragul menționat.
(a se vedea punctele 86-89)