Cauza C-8/08

T-Mobile Netherlands BV și alții

împotriva

Raad van bestuur van de Nederlandse Mededingingsautoriteit

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de College van Beroep voor het bedrijfsleven)

„Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Articolul 81 alineatul (1) CE — Noțiunea «practică concertată» — Legătură de cauzalitate între concertare și comportamentul întreprinderilor pe piață — Apreciere potrivit normelor de drept național — Caracter suficient al unei unice reuniuni sau necesitatea unei concertări durabile și regulate”

Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 19 februarie 2009   I ‐ 4533

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 4 iunie 2009   I ‐ 4562

Sumarul hotărârii

1. Concurență – Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Obiect sau efect anticoncurențial – Criterii de apreciere – Aplicarea acelorași criterii în cazul unui acord, al unei decizii sau al unei practici concertate

   [art. 81 alin. (1) CE]

2. Concurență – Înțelegeri – Practică concertată – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Constatare suficientă

   [art. 81 alin. (1) CE]

3. Concurență – Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Obiect anticoncurențial – Criterii de apreciere

   [art. 81 alin. (1) CE]

4. Concurență – Norme comunitare – Caracter de ordine publică – Aplicare din oficiu de către instanțele naționale

   (art. 81 CE)

5. Concurență – Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Necesitatea unei legături de cauzalitate între concertare și comportamentul întreprinderilor pe piață – Prezumția existenței unei legături de cauzalitate – Obligația instanțelor naționale de a aplica această prezumție

   [art. 81 alin. (1) CE]

6. Concurență – Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Necesitatea unei legături de cauzalitate între concertare și comportamentul întreprinderilor pe piață – Prezumția existenței unei legături de cauzalitate

   [art. 81 alin. (1) CE]

1.  Noțiunile de acorduri, de decizii ale asociațiilor de întreprinderi și de practici concertate cuprind, din punct de vedere subiectiv, forme de coluziune care au aceeași natură și nu se disting decât prin intensitatea lor și prin formele în care se manifestă. Prin urmare, criteriile care permit să se aprecieze dacă un comportament are ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței sunt deopotrivă aplicabile în cazul unui acord, al unei decizii sau al unei practici concertate.

   (a se vedea punctele 23 și 24)

2.  Pentru a aprecia dacă o practică concertată este interzisă prin articolul 81 alineatul (1) CE, luarea în considerare a efectelor sale concrete este inutilă atunci când se dovedește că aceasta are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune. Diferența dintre încălcarea prin obiect și încălcarea prin efect rezultă din împrejurarea că anumite forme de coluziune între întreprinderi pot fi considerate, prin însăși natura lor, ca fiind dăunătoare pentru buna funcționare a concurenței. Prin urmare, nu este necesar să se examineze efectele unei practici concertate din moment ce obiectul anticoncurențial al acesteia din urmă este dovedit.

   (a se vedea punctele 29 și 30)

3.  O practică concertată are un obiect anticoncurențial în sensul articolului 81 alineatul (1) CE atunci când, din cauza conținutului său, precum și a finalității sale și ținând cont de contextul juridic și economic în care se încadrează, aceasta este în mod concret aptă să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența în cadrul pieței comune. Nu este necesară o împiedicare, restrângere sau denaturare concretă a concurenței, nici existența unei legături directe între această practică concertată și prețul de consum.

   Schimbul de informații între concurenți are un obiect anticoncurențial atunci când poate elimina incertitudinile legate de comportamentul avut în vedere de întreprinderile interesate, care se referă, printre altele, la data, la amploarea și la modalitățile de adaptare pe care întreprinderile interesate trebuie să le pună în aplicare, inclusiv atunci când adaptarea privește remunerația plătită intermediarilor și nu prețul de consum.

   (a se vedea punctele 27, 28, 30, 31, 35, 36, 39, 41 și 43 și dispozitiv 1)

4.  Articolul 81 CE produce efecte directe în raporturile dintre particulari și instituie drepturi pentru justițiabili pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze. Acesta reprezintă o dispoziție de ordine publică, indispensabilă pentru îndeplinirea misiunilor atribuite Comunității Europene, care trebuie aplicată din oficiu de instanțele naționale.

   În cazul aplicării articolului 81 CE, interpretarea acestuia realizată de Curte este obligatorie pentru toate instanțele naționale ale statelor membre.

   (a se vedea punctele 49 și 50)

5.  În cadrul analizei legăturii de cauzalitate dintre concertare și comportamentul pe piață al întreprinderilor care participă la aceasta, legătură necesară pentru a stabili existența unei practici concertate în sensul articolului 81 alineatul (1) CE, instanța națională este obligată, sub rezerva probei contrare care trebuie făcută de acestea din urmă, să aplice prezumția de cauzalitate, potrivit căreia întreprinderile menționate, atunci când rămân active pe piață, țin cont de schimbul de informații cu concurenții lor. Această prezumție face parte integrantă din dreptul comunitar aplicabil.

   (a se vedea punctele 51-53 și dispozitiv 2)

6.  În vederea aplicării articolului 81 alineatul (1) CE, în măsura în care întreprinderea participantă la concertare rămâne activă pe piața relevantă, prezumția legăturii de cauzalitate dintre concertare și comportamentul acestei întreprinderi pe piața respectivă este aplicabil chiar dacă respectiva concertare nu se întemeiază decât pe o singură reuniune a întreprinderilor respective.

   Astfel, nu este atât de important numărul de reuniuni între întreprinderile respective cât aspectul dacă acest contact sau contactele care au avut loc le-au oferit acestora din urmă posibilitatea să țină cont de schimburile de informații cu concurenții pentru a determina comportamentul lor pe piața în discuție și să înlocuiască în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică. Întrucât se poate dovedi că între aceste întreprinderi a avut loc o concertare și că au rămas active pe piață, în mod justificat se impune cerința ca întreprinderile să facă dovada că această concertare nu a avut nicio influență asupra comportamentului lor pe piața respectivă.

   (a se vedea punctele 61 și 62 și dispozitiv 3)