19.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank Assen — Țările de Jos) — Combinatie Spijker Infrabouw-De Jonge Konstruktie, van Spijker Infrabouw BV, de Jonge Konstruktie BV/Provincie Drenthe

(Cauza C-568/08) (1)

(Contracte de achiziții publice - Proceduri privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de lucrări - Directiva 89/665/CEE - Obligație a statelor membre de a prevedea o cale de atac - Legislație națională care permite judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să autorizeze o decizie de atribuire a contractului de achiziții publice, care poate fi considerată ulterior contrară normelor de drept al Uniunii de către instanța de fond - Compatibilitate cu directiva - Acordarea de daune interese ofertanților lezați - Condiții)

2011/C 55/05

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Assen

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Combinatie Spijker Infrabouw-De Jonge Konstruktie, van Spijker Infrabouw BV, de Jonge Konstruktie BV

Pârâtă: Provincie Drenthe

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank Assen (Țările de Jos) — Interpretarea articolului 1 alineatele (1) și (3) și a articolului 6 alineatele (1) și (6) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237) — Legislație națională care prevede o competență concomitentă a instanțelor civile și administrative ce poate conduce la decizii contradictorii — Competență a instanței administrative limitată la aprecierea deciziei de deschidere a procedurii de atribuire a contractelor de achiziții publice — Excludere în cazul unei decizii de atribuire a contractului de achiziții publice unuia dintre ofertanți — Acordare de daune-interese

Dispozitivul

1.

Articolul 1 alineatele (1) și (3) și articolul 2 alineatele (1) și (6) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea procedurilor privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992, nu se opun unui sistem în care, pentru a obține într-un timp scurt o decizie jurisdicțională, singura procedură disponibilă este cea care se caracterizează prin faptul că are ca obiect să permită adoptarea cu celeritate a unei măsuri obligatorii, avocații nu au dreptul să prezinte concluzii, probele nu pot fi, în principiu, administrate decât în scris, dispozițiile legale privind probele nu sunt aplicabile și hotărârea pronunțată nu conduce la stabilirea definitivă a raporturilor juridice și nu face parte dintr-un proces decizional cu valoare de lucru judecat.

2.

Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50, trebuie interpretată în sensul că nu se opune faptului că judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, pentru a adopta o astfel de măsură, realizează o interpretare a Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, care, ulterior, este calificată drept eronată de instanța de fond.

3.

În ceea ce privește răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii care îi sunt imputabile, particularii vătămați au un drept la repararea prejudiciului dacă norma de drept al Uniunii încălcată are ca obiect conferirea de drepturi particularilor, dacă încălcarea acestei norme este suficient de gravă și dacă există o legătură directă de cauzalitate între încălcarea obligației și prejudiciul suferit. În lipsa dispozițiilor de drept al Uniunii în acest domeniu, în cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru sarcina de a stabili criteriile în temeiul cărora trebuie constatat și evaluat prejudiciul care rezultă din încălcarea dreptului Uniunii în domeniul atribuirii contractelor de achiziții publice, în măsura în care sunt respectate principiile echivalenței și efectivității.

(1)  JO C 69, 21.3.2009.