|
29.8.2009 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 205/10 |
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 2 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — EGN BV — Filiale Italiana/Agenzia delle Entrate — Ufficio di Roma 2
(Cauza C-377/08) (1)
(A șasea directivă TVA - Articolul 17 alineatul (3) litera (a) - Deductibilitatea și rambursarea TVA- ului achitat în amonte - Prestarea de servicii de telecomunicații - Furnizarea de servicii în beneficiul unui client stabilit în alt stat membru - Articolul 9 alineatul (2) litera (e) - Stabilirea locului prestării serviciului)
2009/C 205/17
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din acțiunea principală
Recurentă: EGN BV — Filiale Italiana
Intimată: Agenzia delle Entrate — Ufficio di Roma 2
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (e) și a articolului 17 alineatul (3) litera (a) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Prestare de servicii de telecomunicații transfrontaliere — Dreptul furnizorului unor astfel de servicii la deducerea taxei achitate în amonte, la fel ca în sistemul intern
Dispozitivul
Articolul 17 alineatul (3) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretat în sensul că un prestator de servicii de telecomunicații, precum cel în cauză în acțiunea principală, care este stabilit pe teritoriul unui stat membru are dreptul, în temeiul acestei dispoziții, să deducă sau să obțină rambursarea, în acest stat membru, a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte aferentă unor servicii de telecomunicații care au fost furnizate unei întreprinderi cu sediul în alt stat membru, în condițiile în care un astfel de prestator ar fi beneficiat de acest drept în cazul în care serviciile în cauză ar fi fost furnizate pe teritoriul primului stat membru.