Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 2 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de House of Lords — Regatul Unit) — Aventis Pasteur SA/OB

(Cauza C-358/08) (1)

(Directiva 85/374/CEE - Răspunderea pentru produsele cu defecte - Articolele 3 și 11 - Eroare privind calificarea ca «producător» - Procedură judiciară - Cerere de înlocuire a pârâtului inițial cu producătorul - Expirarea termenului de prescripție)

2010/C 24/17

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

House of Lords

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Aventis Pasteur SA

Pârât: OB

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — House of Lords — Interpretarea Directivei 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 183) — Acțiune introdusă împotriva unei societăți considerate în mod eronat producător al produsului despre care se pretinde că ar avea defect — Posibilitate, după expirarea termenului de prescripție de 10 ani prevăzut la articolul 11 din directivă, de substituire cu pârâtul a unei alte părți — Persoană desemnată drept pârât în procedură în perioada de 10 ani, care nu are calitatea de „producător”, astfel cum este definit la articolul 3 din directivă

Dispozitivul

Articolul 11 din Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect trebuie interpretat în sensul că se opune ca o legislație națională care autorizează înlocuirea unui pârât cu un altul în cursul unei proceduri judiciare să fie aplicată astfel încât să permită participarea, după expirarea termenului pe care îl stabilește, a unui „producător”, în sensul articolului 3 din această directivă, în calitate de pârât la o procedură inițiată în acest termen împotriva unei alte persoane.

Cu toate acestea, pe de o parte, articolul 11 menționat trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca instanța națională să considere că, în cadrul procedurii judiciare inițiate, în termenul stabilit de acesta, împotriva filialei deținute 100 % de „producător”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 85/374, producătorul menționat poate să înlocuiască această filială dacă această instanță constată că punerea în circulație a produsului respectiv a fost determinată în fapt de acest producător.

Pe de altă parte, articolul 3 alineatul (3) din Directiva 85/374 trebuie interpretat în sensul că, atunci când persoana prejudiciată de produsul despre care se pretinde că are defecte nu ar fi putut în mod rezonabil să identifice producătorul acestui produs înainte de a-și exercita drepturile împotriva furnizorului acestuia din urmă, furnizorul menționat trebuie considerat ca fiind „producător”, în special în scopul aplicării articolului 11 din directiva menționată, dacă nu a comunicat persoanei prejudiciate, din proprie inițiativă și în mod diligent, identitatea producătorului sau a propriului furnizor, ceea ce revine instanței naționale să verifice având în vedere împrejurările speței.

(1)  JO C 260, 11.10.2008.