|
1.5.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 113/7 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 martie 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză
(Cauza C-241/08) (1)
(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/43/CEE - Articolul 6 alineatele (2) și (3) - Transpunere incorectă - Arii speciale de conservare - Efecte semnificative ale unui proiect asupra mediului - Caracter „neperturbator” al anumitor activități - Evaluarea efectelor asupra mediului)
2010/C 113/10
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Recchia și J.-B. Laignelot, agenți)
Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și A.-L. During, agenți)
Obiectul
Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transpunerea incorectă a dispozițiilor articolului 6 alineatele (2) și (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială 15/vol. 2, p. 109)
Dispozitivul
|
1. |
Pe de o parte, prin faptul că a prevăzut cu titlu general că pescuitul, activitățile piscicole, vânătoarea și alte activități cinegetice practicate în condițiile și în zonele autorizate prin lege și prin regulamentele în vigoare nu constituie activități perturbatoare sau cu astfel de efecte și pe de altă parte, prin exceptarea în mod sistematic de la procedura de evaluare a efectelor asupra sitului a lucrărilor, a operațiunilor și a amenajărilor prevăzute de contractele Natura 2000 și prin exceptarea în mod sistematic de la respectiva procedură a programelor și a proiectelor de lucrări, de operațiuni sau de amenajări supuse unui regim declarativ, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică și, respectiv, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din această directivă. |
|
2. |
Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor. |
|
3. |
Obligă Republica Franceză să suporte două treimi din cheltuielile de judecată. Obligă Comisia Europeană să suporte o treime din cheltuielile de judecată. |