21.2.2009 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 44/21 |
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 decembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Procedură inițiată de Erich Stamm, Anneliese Hauser
(Cauza C-13/08) (1)
(Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor - Egalitate de tratament - Lucrători frontalieri care desfășoară o activitate independentă - Contract de arendare - Structură agrară)
(2009/C 44/35)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesgerichtshof
Părțile din acțiunea principală
Erich Stamm, Anneliese Hauser
Cu participarea: Regierungspräsidium Freiburg
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesgerichtshof — Interpretarea articolului 12 alineatul (1), a articolului 13 alineatul (1) și a articolului 15 alineatul (1) din anexa I la Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999 (JO 2002, L 114, p. 6) — Aplicabilitatea principiului egalității de tratament lucrătorilor frontalieri care desfășoară o activitate independentă — Fermier de cetățenie elvețiană cu reședința în Elveția care a încheiat un contract de arendare a unei ferme având ca obiect o exploatație agricolă situată în Germania
Dispozitivul
În temeiul articolului 15 alineatul (1) din anexa I la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, o parte contractantă trebuie să acorde „lucrătorilor frontalieri care desfășoară o activitate independentă”, în sensul articolului 13 din această anexă, ai celeilalte părți contractante, în ceea ce privește accesul la o activitate independentă și exercitarea acesteia în statul gazdă, un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel care este acordat de acesta din urmă propriilor resortisanți.