Acțiune introdusă la 8 mai 2007 — KONE și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-151/07)

(2007/C 155/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: KONE Corp. (Helsinki, Finlanda), KONE GmbH (Hannover, Germania) și KONE BV (Haga, Țările de Jos) (reprezentanți: T. Vinje, solicitor, D. Paemen, J. Schindler, B. Nijs, lawyers, J. Flynn, QC și D. Scannell, barrister)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

Reclamantele solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Prin această acțiune, reclamantele urmăresc să obțină anularea parțială, conform articolului 230 CE, a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 (cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante), în temeiul căreia reclamantele, printre alte întreprinderi, au fost ținute răspunzătoare pentru participarea lor la patru încălcări unice, complexe și continue ale articolului 81 alineatul (1) CE prin aceea că au împărțit piețele în baza unor acorduri și/sau practici concertate de atribuire a unor oferte și contracte de vânzare, instalare, întreținere și modernizare a ascensoarelor și a scărilor rulante.

Reclamantele, KONE Corporation și filialele sale, KONE GmbH și KONE BV, contestă decizia atacată numai sub aspectul aplicării unor amenzi societății KONE luată în ansamblu pentru participarea acesteia la încălcări în Germania și Țările de Jos.

În ceea ce privește încălcarea comisă în Germania, reclamantele susțin că, atunci când a stabilit cuantumul amenzii, Comisia a săvârșit o eroare. În special, reclamantele susțin, în primul rând, că s-a făcut o aplicare greșită de către Comisie a Comunicării privind clemența (1) prin aceea că: (i) ar fi trebuit să acorde imunitate societății KONE în temeiul punctului 8(b) și a punctului 8(a) din Comunicare; sau, ca alternativă, (ii) ar fi trebuit să reducă cuantumul amenzii aplicate reclamantelor în conformitate cu ultimul paragraf al punctului 23 din comunicarea respectivă.

Reclamantele susțin, în al doilea rând, că Liniile directoare din 1998 privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 și al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO (2) (denumite în continuare „Liniile directoare din 1998 privind stabilirea amenzilor”) au fost aplicate greșit de către Comisie prin aceea că: (i) aceasta nu ar fi ținut cont de mărimea pieței relevante atunci când a stabilit amenda și că (ii) aceasta nu a recunoscut în mod adecvat necontestarea faptelor de către reclamante, după cum reiese din acordarea unei reduceri de numai 1 % pentru această contribuție.

În al treilea rând, reclamantele afirmă că principiile de bază ale dreptului comunitar nu au fost respectate de către Comisie prin aceea că: (i) aceasta a încălcat principiul încrederii legitime atunci când nu a informat reclamantele la timp despre imposibilitatea de a beneficia de imunitate; prin aceea că (ii) aceasta nu a respectat principiul egalității de tratament atunci când a acordat un tratament diferențiat unor reclamante aflate în situații similare din punct de vedere al regimului de imunitate și prin aceea că (iii) nu a respectat dreptul la apărare al reclamantelor atunci când a refuzat accesul la documente.

În ceea ce privește încălcarea comisă în Țările de Jos, reclamantele susțin că, prin refuzarea oricărei reduceri a amenzii și prin stabilirea acesteia la 79 750 000 EUR, Comisia a săvârșit o eroare. În special, reclamantele sugerează că, în primul rând, Comisia nu a aplicat corect Comunicarea din 2002 privind clemența prin aceea că nu a redus amenda reclamantelor drept recunoaștere a faptului că reclamantele au furnizat informații și au colaborat pe durata procedurii administrative. În al doilea rând, reclamantele susțin că principiul încrederii legitime și cel al egalității de tratament nu au fost respectate de către Comisie. În sfârșit, reclamantele invocă faptul că Liniile directoare din 1998 privind stabilirea amenzilor nu au fost aplicate corect de către Comisie atât prin aceea că aceasta nu a ținut cont de circumstanțele atenuante în favoarea reclamantelor, cât și prin aceea că nu a recunoscut în mod adecvat necontestarea faptelor de către reclamante.

(1)  Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3).

(2)  JO 1998, C 9, p. 3.