7.7.2007 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 155/32 |
Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — ThyssenKrupp Ascenseurs Luxembourg/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-148/07)
(2007/C 155/59)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: ThyssenKrupp Ascenseurs Luxembourg Sàrl (Howald, Luxemburg) (reprezentant: Rechtsanwältin K. Beckmann)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
— |
anularea deciziei atacate în măsura în care privește reclamanta; |
— |
în subsidiar, reducerea corespunzătoare a cuantumului amenzii la plata căreia reclamanta este obligată solidar prin decizia atacată; |
— |
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Reclamanta contestă Decizia C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 în cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante. În decizia atacată au fost aplicate amenzi reclamantei și altor întreprinderi pentru participarea acestora la o înțelegere referitoare la instalarea și întreținerea unor ascensoare și scări rulante în Luxemburg. În opinia Comisiei, întreprinderile respective au încălcat articolul 81 CE.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:
— |
lipsa de competență a Comisiei în absența relevanței internaționale a încălcării locale imputate; |
— |
încălcarea principiului ne bis in idem, întrucât Comisia nu a ținut cont de decizia de amnistiere adoptată de autoritatea luxemburgheză de control al înțelegerilor în favoarea reclamantei înainte de începerea prezentei proceduri; |
— |
absența condițiilor pentru răspunderea solidară a reclamantei cu societățile ierarhic superioare, deoarece este independentă din punct de vedere juridic și economic; |
— |
lipsa proporționalității în stabilirea cuantumului amenzii în comparație cu volumul de piață real al reclamantei; |
— |
nelegalitatea factorului de multiplicare disuasiv, întrucât cifra de afaceri a reclamantei a constituit singurul factor relevant pentru calcularea amenzii și că acea cifră de afaceri nu justifică aplicarea acestui factor de multiplicare; |
— |
lipsa justificării unei majorări pentru încălcare repetată în contextul calculării amenzii, motivată de erori de drept în includerea amenzilor anterioare și de erori de apreciere; |
— |
încălcarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), întrucât, în ceea ce privește limita superioară a amenzii, care este de 10 % din cifra de afaceri a întreprinderii, Comisia s-a întemeiat pe cifra de afaceri a grupului și nu pe cea a reclamantei; |
— |
aplicarea greșită a Comunicării privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor (2), deoarece nu s-a ținut cont în mod suficient de valoarea adăugată reprezentată de cooperarea reclamantei; |
— |
neluarea în considerare în mod adecvat a cooperării reclamantei în afara contextului dat de Comunicarea privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri. |
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Comisiei din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1).
(2) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile cartelurilor (JO 2002, C 45, p. 3).