Cauza T-434/07

Volvo Trademark Holding AB

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative SOLVO — Mărci comunitare și naționale verbale și figurative anterioare VOLVO — Motiv relativ de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 2 decembrie 2009   II ‐ 4419

Sumarul hotărârii

1. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Similitudine vizuală între o marcă figurativă complexă și o marcă verbală – Criterii de apreciere

   [Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

2. Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor

   [Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b) și art. 74 alin. (1)]

3. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară

   [Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

4. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară

   [Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

1.  Examinarea similitudinii unei mărci figurative complexe și a unei mărci verbale anterioare în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară ia în considerare aceste mărci în ansamblul lor, astfel cum sunt înregistrate sau solicitate. Or, o marcă verbală este o marcă formată exclusiv din litere, din cuvinte sau din grupuri de cuvinte, scrise cu caractere de tipar de tip normal, fără elemente figurative specifice. Protecția care decurge din înregistrarea unei mărci verbale se referă la cuvântul indicat în cererea de înregistrare, iar nu la aspectele figurative sau stilistice particulare pe care această marcă le-ar putea eventual avea. Prin urmare, nu este necesar să se ia în considerare, în vederea examinării similitudinii mărcilor în litigiu, grafia pe care semnul verbal anterior ar fi susceptibil să o prezinte în viitor.

   (a se vedea punctul 37)

2.  Legalitatea unui act comunitar trebuie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării actului. În această privință, nu se poate considera că problema definirii publicului relevant, în cadrul aprecierii similitudinii semnelor în litigiu în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, constituie o condiție juridică ce poate fi examinată din oficiu și pentru prima dată de Tribunal. Astfel, definiția publicului relevant se întemeiază pe elemente de fapt care trebuie apreciate în primul rând de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), cu respectarea articolului 74 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior, și care, eventual, pot face obiectul unui control de legalitate din partea instanței comunitare în lumina argumentelor și a elementelor de probă prezentate de părți.

   (a se vedea punctele 46 și 47)

3.  Deși analiza similitudinii dintre semnele în cauză în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, care constituie un element esențial al aprecierii globale a riscului de confuzie, trebuie efectuată, ca și aceasta din urmă, în raport cu percepția publicului relevant, acest fapt este în esență valabil numai în măsura în care specificul consumatorilor în cauză este de natură să influențeze percepția acestora asupra similitudinii semnelor în litigiu. Astfel, aceasta este situația în special în ceea ce privește percepția gradului de similitudine din punct de vedere fonetic și conceptual, care poate varia în funcție de limbă și de contextul cultural al consumatorilor și chiar în funcție de nivelul de cunoaștere al acestora cu privire la anumiți termeni de specialitate, care este uneori determinat de calitatea de public profesionist.

   În schimb, în măsura în care poate influența existența unui risc de confuzie, și anume atribuirea produselor sau a serviciilor în cauză aceleiași întreprinderi sau unor întreprinderi legate din punct de vedere economic, percepția publicului vizat trebuie luată în considerare la momentul aprecierii globale a riscului de confuzie. Aceasta este situația în special în ceea ce privește nivelul de atenție mai ridicat de care dă dovadă în mod normal publicul profesionist.

   (a se vedea punctele 48 și 49)

4.  Există o similitudine fonetică între marca figurativă SOLVO, a cărei înregistrare ca marcă comunitară este solicitată pentru „programe informatice pentru un sistem de gestiune a stocurilor și programe informatice pentru un sistem de terminal pentru containere” din clasa 9 în sensul Aranjamentului de la Nisa și marca verbală VOLVO, înregistrată anterior în Regatul Unit pentru, printre alte produse și servicii, „programe informatice” din clasa 9 din aranjamentul menționat anterior, ceea ce include, prin urmare, și produsele identice celor desemnate de marca solicitată.

   Astfel, deși diferența dintre primele litere ale semnelor în litigiu introduce o deosebire fonetică, pronunțarea grupului de patru litere care urmează, „olvo”, rămâne strict identică și menține astfel în mod necesar un grad de similitudine.

   Deși este adevărat că începutul unui semn este important în impresia globală pe care o produce acest semn, existența unei anumite similitudini nu poate fi negată în speță, având în vedere pronunțarea identică datorată celei mai mari părți a semnelor în litigiu, respectiv patru din cinci litere.

   Existența unui grad de similitudine între semnele în litigiu în ceea ce privește unul dintre aspectele relevante examinate, respectiv similitudinea fonetică, se opune aprecierii potrivit căreia una dintre condițiile esențiale ale aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară nu ar fi îndeplinită. În aceste condiții, trebuie efectuată o apreciere globală a riscului de confuzie pentru a stabili dacă, având în vedere gradul de similitudine fonetică constatat între semnele în litigiu, identitatea produselor vizate și notorietatea semnului anterior, publicul căruia îi sunt destinate produsele în cauză ar putea să creadă că acestea din urmă provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.

   (a se vedea punctele 28, 39, 40 și 50)