HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)

7 mai 2009 ( *1 )

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale CK CREACIONES KENNYA — Marca comunitară figurativă anterioară CK Calvin Klein și mărcile naționale figurative anterioare CK — Motiv relativ de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Lipsa similitudinii semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”

În cauza T-185/07,

Calvin Klein Trademark Trust, cu sediul în Wilmington, Delaware (Statele Unite), reprezentată de T. Andrade Boué, I. Lehmann Novo și A. Hernández Lehmann, avocați,

reclamantă,

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul Ó. Mondéjar Ortuño, în calitate de agent,

pârât,

cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal, fiind

Zafra Marroquineros, SL, cu sediul în Caravaca de la Cruz (Spania), reprezentată de J. Martín Álvarez, avocat,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 29 martie 2007 (cauza R 314/2006-2), privind o procedură de opoziție între Calvin Klein Trademark Trust și Zafra Marroquineros, SL,

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a șasea),

compus din domnii A. W. H. Meij, președinte, V. Vadapalas (raportor) și E. Moavero Milanesi, judecători,

grefier: doamna K. Andová, administrator,

având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 29 mai 2007,

având în vedere memoriul în răspuns depus de OAPI la grefa Tribunalului la 3 octombrie 2007,

având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 3 octombrie 2007,

având în vedere răspunsul intervenientei la întrebarea scrisă a Tribunalului din 17 iunie 2008,

având în vedere modificarea compunerii camerelor Tribunalului,

având în vedere desemnarea unui alt judecător pentru completarea camerei, ca urmare a împiedicării unuia dintre membrii acesteia,

în urma ședinței din 8 iulie 2008,

pronunță prezenta

Hotărâre

Istoricul cauzei

1

La 7 octombrie 2003, intervenienta, Zafra Marroquineros, SL, a prezentat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare.

2

Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul verbal CK CREACIONES KENNYA.

3

Produsele pentru care s-a solicitat înregistrarea mărcii fac parte din clasele 18 și 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri:

clasa 18: „Piele și imitații de piele, produse din aceste materiale neincluse în alte clase; piei de animale; geamantane și valize; umbrele și bastoane; bice și articole de șelărie”;

clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului”.

4

Această cerere a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 23/2004 din 7 iunie 2004.

5

La 6 septembrie 2004, reclamanta, Calvin Klein Trademark Trust, a formulat o opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate, în special în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.

6

Opoziția era întemeiată pe următoarele mărci anterioare:

marca comunitară nr. 66172, înregistrată pentru produsele și serviciile care fac parte din clasele 3, 4, 8, 9, 14, 16, 18, 20, 21, 24, 25, 26, 27, 35 și 42, reprezentată în continuare:

Image

marca spaniolă nr. 2023213, înregistrată pentru produsele care fac parte din clasa 18, reprezentată în continuare:

Image

marca spaniolă nr. 2028104, înregistrată pentru produsele cuprinse în clasa 25 reprezentată în continuare:

Image

7

Opoziția se întemeia pe totalitatea produselor și a serviciilor acoperite de mărcile anterioare și era îndreptată împotriva tuturor produselor desemnate de cererea de înregistrare a mărcii.

8

Prin Decizia din 22 decembrie 2005, divizia de opoziție a OAPI a respins opoziția în totalitate. Aceasta a considerat că nu exista niciun risc de confuzie între mărcile în cauză pentru consumatorul relevant.

9

La 22 februarie 2006, reclamanta a introdus la OAPI un recurs împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94, invocând o încălcare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.

10

Prin Decizia din 29 martie 2007 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a respins recursul și a confirmat decizia diviziei de opoziție. Aceasta a considerat că nu exista o similitudine suficientă între semnele în cauză pentru a concluziona cu privire la existența unui risc de confuzie în percepția publicului vizat.

Concluziile părților

11

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

obligarea ca înregistrarea mărcii solicitate să fie refuzată;

obligarea OAPI și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

12

OAPI solicită Tribunalului:

respingerea acțiunii;

obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

13

Intervenienta solicită Tribunalului:

respingerea acțiunii și confirmarea deciziei atacate;

obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept

Cu privire la admisibilitatea celui de al doilea capăt al cererii reclamantei

14

Prin cel de al doilea capăt al cererii sale, reclamanta solicită Tribunalului să dea dispoziții OAPI să refuze înregistrarea mărcii solicitate. În această privință trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 63 alineatul (6) din Regulamentul nr. 40/94, OAPI are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii instanței comunitare. În consecință, nu este de competența Tribunalului să adreseze OAPI somații. Acestuia îi revine obligația de a acționa în conformitate cu dispozitivul și considerentele hotărârilor [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 31 ianuarie 2001, Mitsubishi HiTec Paper Bielefeld/OAPI (Giroform), T-331/99, Rec., p. II-433, punctul 33, și Hotărârea din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T-34/00, Rec., p. II-683, punctul 12]. Prin urmare, cel de al doilea capăt al cererii reclamantei este inadmisibil.

Cu privire la fond

Argumentele părților

15

Reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.

16

Reclamanta susține că analiza camerei de recurs este eronată în privința comparării semnelor în conflict și a aprecierii riscului de confuzie.

17

În ceea ce privește compararea semnelor în conflict, reclamanta arată că, contrar celor indicate în decizia atacată, elementul distinctiv al mărcilor în conflict este constituit din grupul de litere „ck”.

18

În cadrul mărcii solicitate se evidențiază în primul rând cele două litere, astfel încât acestea ar fi percepute în primul rând și ar atrage atenția consumatorului. Mărcile în conflict ar coincide astfel în elementul cel mai distinctiv al acestora, ceea ce ar conduce la o similitudine fonetică între semnele în conflict.

19

Reclamanta contestă faptul că respectivul caracter distinctiv al grupului de litere „ck” din cadrul mărcilor anterioare ar fi mai ridicat decât cel al grupului de litere „ck” din cadrul mărcii solicitate numai în temeiul reprezentării sale grafice deosebite.

20

Reclamanta susține că, contrar a ceea ce s-a admis în cadrul deciziei atacate, utilizarea grupului de litere „ck” nu se justifică prin cuvintele „creaciones” și „kennya”, care nu corespund denumirii comerciale a intervenientei, ci se explică mai degrabă prin dorința de a se apropia de marca anterioară renumită.

21

Reclamanta subliniază că nici termenul „creaciones”, nici termenul „kennya” nu au caracter distinctiv. Primul ar fi utilizat în sectorul modei pentru a face referire la modelele de articole de îmbrăcăminte. Al doilea al putea evoca o țară africană, Kenya, sau numele unei persoane.

22

Marca CK CREACIONES KENNYA ar fi percepută astfel ca fiind o marcă CK care se raportează la gama „creaciones” (creații) intitulată „kennya” (Kenya), fie deoarece aceasta s-ar fi inspirat din arta sau din culorile Kenyei, fie deoarece creatorul produselor în cauză ar purta acest nume. Or, numele de țări nu au caracter distinctiv și nu pot fi considerate elemente care să permită diferențierea mărcilor care se compară. Reclamanta arată că, în speță, termenul „kennya” ar fi o indicare înșelătoare a provenienței, deoarece solicitantul mărcii în cauză este un comerciant din orașul spaniol Murcia care nu are nicio legătură cu Kenya și ale cărui produse nu au fost achiziționate din această țară.

23

Rezultatul ar fi același în ipoteza în care cuvântul „kennya” ar face aluzie la numele unei persoane, deoarece un nume comun nu ar fi nici el distinctiv în sine. Acesta ar crește confuzia sugerând că este vorba despre o submarcă a mărcii CK, concepută de o persoană care se numește Kennya, ceea ce nu este cazul. Reclamanta consideră că, în consecință, cuvântul „kennya” nu este distinctiv sau nu are decât un caracter distinctiv foarte scăzut și că, prin urmare, consumatorul s-ar concentra pe elementul „ck” din cadrul mărcii solicitate, care se compune din aceleași litere ca și cele care formează mărcile anterioare.

24

Aceasta arată că mărcile anterioare au un renume important, ceea ce este de natură să crească existența unei similitudini între mărcile în litigiu, în special din punct de vedere vizual și fonetic. Reclamanta subliniază că de notorietate este, de fapt, tocmai semnul figurativ CK.

25

În opinia reclamantei, în sectorul modei, este o practică obișnuită ca producătorii de articole de îmbrăcăminte să fie identificați prin literele care formează acronimul numelui lor. Prin urmare, faptul de a se apropia de mărcile constituite din literele unui acronim ar fi în mod evident o tentativă de a copia marca unui terț.

26

În sectorul modei, ar fi de asemenea o practică obișnuită ca aceeași întreprindere de confecții să utilizeze submărci, cu alte cuvinte semne care decurg dintr-o marcă principală și care au un element dominant comun cu aceasta, pentru a deosebi diferitele sale linii de producție. Astfel, faptul că grupul de litere „ck” se regăsește în toate mărcile în cauză, chiar dacă literele sunt reprezentate potrivit unei grafii diferite, ar fi susceptibil să creeze o confuzie în percepția consumatorului, care ar putea considera că semnul CK CREACIONES KENNYA privește o anumită linie de producție.

27

În susținerea acestei teze, reclamanta menționează mai multe decizii ale instanțelor comunitare, ale instanțelor spaniole, precum și ale OAPI și ale Oficiului pentru Brevete și Mărci din Spania.

28

OAPI și intervenienta contestă temeinicia argumentației reclamantei. Cele două părți consideră printre altele că aprecierea camerei de recurs, potrivit căreia semnele în cauză produc o impresie de ansamblu diferită, este corectă. OAPI arată de asemenea că, în măsura în care de notorietate este tocmai semnul figurativ CK, care dispune deja, în temeiul grafiei sale deosebite, de un caracter distinctiv intrinsec, nu trebuie să se recunoască grupului de litere „ck”, scrise cu caractere standard, sau sonorității acestora notorietatea pe care camera de recurs a recunoscut-o mărcilor anterioare.

29

Pe de altă parte, OAPI și intervenienta apreciază că, în ceea ce privește marca solicitată, expresia „creaciones kennya” reprezintă elementul dominant, fie pe plan vizual, datorită lungimii sale, fie pe plan conceptual, datorită componentei sale fanteziste, în timp ce grupul de consoane „ck”, ținând seama de grafia deosebită a acestuia, reprezintă elementul dominant al mărcilor anterioare.

Aprecierea Tribunalului

30

În temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară.

31

Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic [Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Oberhauser/OAPI – Petit Liberto (Fifties), T-104/01, Rec., p. II-4359, punctul 25; a se vedea de asemenea, prin analogie, Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C-39/97, Rec., p. I-5507, punctul 29, și Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C-342/97, Rec., p. I-3819, punctul 17].

32

Potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și produselor sau serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii care caracterizează cauza, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T-162/01, Rec., p. II-2821, punctele 31 și 32 și jurisprudența citată].

33

Pe de altă parte, riscul de confuzie este cu atât mai ridicat, cu cât caracterul distinctiv este important. Astfel, mărcile care au un caracter distinctiv ridicat, fie intrinsec, fie datorită faptului că sunt cunoscute pe piață, se bucură de o protecție mai extinsă decât cele al căror caracter distinctiv este mai redus (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, citată anterior, punctul 20).

34

În plus, percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză are un rol determinant în aprecierea globală a riscului de confuzie. Or, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia (Hotărârea Curții din 11 noiembrie 1997, SABEL, C-251/95, Rec., p. I-6191, punctul 23, și Hotărârea Curții Lloyd Schuhfabrik Meyer, citată anterior, punctul 25). În vederea acestei aprecieri globale, consumatorul mediu este prezumat a fi normal informat și suficient de atent și de avizat (Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, citată anterior, punctul 26).

35

În speță, trebuie să se observe, cu titlu preliminar, că identitatea produselor în cauză nu a fost contestată de părți.

36

Pe de altă parte, din decizia atacată, care nu a fost contestată cu privire la acest aspect, rezultă că, în măsura în care mărcile anterioare constau în două înregistrări spaniole și o înregistrare comunitară, iar produsele în cauză sunt destinate marelui public, publicul relevant este format din consumatorul mediu al respectivelor produse în Spania și în cadrul Comunității.

37

Reclamanta contestă în schimb aprecierea camerei de recurs referitoare la similitudinea semnelor în litigiu și concluzia astfel dedusă în ceea ce privește riscul de confuzie. Prin urmare, este necesar să se examineze dacă respectiva cameră de recurs a săvârșit o eroare prin faptul că a reținut că între semnele în conflict existau diferențe suficiente pentru a exclude, în percepția publicului relevant, existența unui risc de confuzie.

— Cu privire la similitudinea semnelor

38

În ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală a semnelor în conflict, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 14 octombrie 2003, Phillips-Van Heusen/OAPI – Pash Textilvertrieb und Einzelhandel (BASS), T-292/01, Rec., p. II-4335, punctul 47 și jurisprudența citată].

39

Pe de altă parte, este constant în jurisprudență că nu pot fi considerate similare o marcă complexă și o altă marcă, identică sau prezentând o similitudine cu una dintre componentele mărcii complexe, decât dacă această componentă constituie elementul dominant în impresia de ansamblu produsă de marca complexă. Acesta este cazul atunci când această componentă este susceptibilă să domine în sine imaginea respectivei mărci pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta [Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T-6/01, Rec., p. II-4335, punctul 33, și Hotărârea din 18 octombrie 2007, Ekabe International/OAPI – Ebro Puleva (OMEGA3), T-28/05, Rec., p. II-4307, punctul 43].

40

Cu toate acestea, nu trebuie să se ia în considerare numai una dintre componentele unei mărci complexe și să se compare cu o altă marcă. Dimpotrivă, o asemenea comparație trebuie să se efectueze prin examinarea mărcilor în cauză, considerate fiecare în ansamblul său (Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C-334/05 P, Rec., p. I-4529, punctul 41, Hotărârea Curții din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI și Quick, C-193/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 35, și Hotărârea MATRATZEN, citată anterior, punctul 34).

41

În speță, este necesar să se arate că rezultă de la punctul 7 din decizia atacată că semnele figurative care fac obiectul înregistrărilor anterioare se compun din grupul de litere „ck”, scrise cu majuscule și cu caractere de tipar, a doua literă, „k”, fiind de lungime și de lățime mai mari decât cele ale primei litere, „c”, care, la rândul său, este centrată în raport cu „k”. Marca comunitară anterioară cuprinde deopotrivă cuvintele „calvin klein”, scrise cu caractere de tipar mult mai mici decât literele „c” și „k”. Pe de altă parte, marca solicitată este o marcă verbală care se compune din trei elemente, și anume grupul de litere „ck”, urmat de cuvintele „creaciones” și „kennya”.

42

Reclamanta pretinde că elementul „ck” reprezintă elementul distinctiv și dominant al mărcii solicitate. Cu toate acestea, este necesar să se constate, astfel cum arată și OAPI, că cuvintele „creaciones kennya” ocupă, prin mărimea lor, o poziție mult mai importantă decât grupul de litere „ck” și formează o unitate sintactică și conceptuală care domină această marcă în ansamblu.

43

Astfel, deși semnificația precisă a elementului „,creaciones kennya” este incertă, în sensul că poate fi înțeles fie ca făcând referire la numele unui creator de modă, fie ca fiind o expresie pur fantezistă, acesta deține un caracter distinctiv cert pentru articolele de îmbrăcăminte și accesoriile de modă care fac parte din clasele 18 și 25. Pe de altă parte, acest caracter distinctiv nu este repus în discuție de legătura care ar fi creată în percepția publicului în cauză între cuvântul „kennya” și țara Kenya, având în vedere ortografia diferită a celor doi termeni. Prin urmare, argumentele reclamantei prin care aceasta contestă caracterul distinctiv al elementului „creaciones kennya” trebuie respinse.

44

Pe de altă parte, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 26 din decizia atacată, elementul „ck” corespunde primelor litere ale cuvintelor „creaciones” și „kennya”, care definesc astfel originea și explică prezența acestora. Astfel cum a fost prezentat în cererea de înregistrare a mărcii, elementul „ck” ocupă în consecință o poziție accesorie în raport cu elementul „creaciones kennya”.

45

Rezultă că trebuie să se considere că respectivul consumator vizat va reține înainte de toate cuvintele „creaciones kennya”, pe care își va focaliza într-o foarte mare măsură atenția. Împrejurarea, invocată de reclamantă, că grupul de litere „ck” apare pe prima poziție în cadrul mărcii solicitate nu modifică această apreciere. Deși este cert că respectivul consumator mediu acordă în general o mai mare atenție elementelor care se situează la începutul unei mărci, împrejurările specifice anumitor mărci pot face excepție de la această regulă [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2007, Castellani/OAPI – Markant Handels und Service (CASTELLANI), T-149/06, Rec., p. II-4755, punctul 54]. În speță, pentru motivele expuse la punctele 42-44 de mai sus, simpla poziționare la începutul mărcii solicitate a grupului de litere „ck” nu este suficientă pentru a face din acesta elementul dominant în impresia de ansamblu produsă de această marcă.

46

În ceea ce privește similitudinea de semne din punct de vedere vizual, este necesar, în consecință, să se arate că în mod întemeiat camera de recurs a reținut că mărcile în litigiu sunt diferite. Astfel, în timp ce mărcile anterioare sunt compuse din elementul unic sau dominant „ck”, reprezentat într-o grafie specifică, care, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 22 din decizia atacată, conferă acestor mărci un caracter distinctiv intrinsec, impresia de ansamblu produsă de marca solicitată este dominată de elementul „creaciones kennya”.

47

Astfel, singura asemănare vizuală între elementul figurativ unic sau dominant „ck” al mărcilor anterioare și elementul „ck” al mărcii solicitate nu permite crearea unei similitudini vizuale între mărcile în litigiu, ținând seama, pe de o parte, de impresia de ansamblu produsă de marca CK CREACIONES KENNYA și, pe de altă parte, de reprezentarea grafică specifică ce caracterizează mărcile anterioare, și anume mărimea inferioară și centrarea literei „c” în raport cu litera „k”.

48

În această privință, este important să se sublinieze, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 23 din decizia atacată, că examinarea similitudinii mărcilor în litigiu ia în considerare aceste mărci în ansamblul lor, astfel cum sunt înregistrate sau cum sunt solicitate. Or, o marcă verbală este o marcă formată exclusiv din litere, din cuvinte sau asocieri de cuvinte, scrise cu caractere de tipar de tip normal, fără elemente grafice specifice. Protecția care decurge din înregistrarea unei mărci verbale se referă la cuvântul indicat în cererea de înregistrare, iar nu la aspectele grafice sau stilistice particulare pe care această marcă le-ar putea avea eventual. Prin urmare, nu este necesar să se ia în considerare, în vederea examinării similitudinii, reprezentarea grafică pe care marca solicitată ar fi susceptibilă să o adopte în viitor [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 20 aprilie 2005, Faber Chimica/OAPI – Nabersa (Faber), T-211/03, Rec., p. II-1297, punctele 36 și 37, Hotărârea din 13 februarie 2007, Ontex/OAPI – Curon Medical (CURON), T-353/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 74, și Hotărârea din 22 mai 2008, Radio Regenbogen Hörfunk in Baden/OAPI (RadioCom), T-254/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 43].

49

Pe plan fonetic, camera de recurs a constatat deopotrivă întemeiat că mărcile în litigiu nu erau similare. Astfel cum arată OAPI, referirea la mărcile anterioare se va face prin grupul de litere „ck”, respectiv prin cuvintele „calvin klein”, chiar dacă semnul anterior nu dezvăluie aceste din urmă cuvinte, încât este clar că semnul figurativ CK, în reprezentarea grafică specifică a acestuia, constituie o referire la producătorul și creatorul renumit de articole de modă Calvin Klein.

50

În schimb, la marca solicitată se va face referire pronunțând fie numai cuvintele „creaciones kennya”, fie ansamblul expresiei „ck creaciones kennya”. În orice caz, este puțin probabil ca referirea la marca solicitată CK CREACIONES KENNYA să se facă pronunțând numai grupul de litere „ck”, în măsura în care, în temeiul caracterului puțin cunoscut al acestora, va fi necesar să se facă referire în mod explicit la termenii „creaciones kennya”.

51

Pe plan conceptual, camera de recurs a nu a săvârșit o eroare reținând faptul că cuvintele „creaciones kennya”, care se află la originea grupului de litere „ck”, creează o diferență conceptuală în raport cu mărcile anterioare. Astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 27 din decizia atacată, în timp ce grupul de litere „ck” al mărcii solicitate își are originea în cuvintele „creaciones kennya”, grupul de litere „ck” care compune mărcile anterioare constituie o referire la producătorul și creatorul renumit de articole de modă Calvin Klein.

52

Rezultă din cele ce precedă că nu s-a săvârșit nicio eroare de către camera de recurs prin considerarea faptului că mărcile în litigiu nu sunt similare. Astfel, examinarea mărcilor pe plan vizual, fonetic și conceptual arată că impresia de ansamblu produsă de mărcile anterioare este dominată de elementul unic sau dominant „ck”, pe când cea produsă de marca solicitată este dominată de elementul „creaciones kennya”. Lipsa similitudinii semnelor în conflict rezultă astfel din diferențele vizuală, fonetică și conceptuală constatate mai sus.

— Cu privire la riscul de confuzie

53

Ținând seama de examinarea similitudinii între mărcile în litigiu, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că nu este necesar să se rețină existența unui risc de confuzie.

54

Identitatea produselor desemnate de mărcile în conflict nu modifică această apreciere, din moment ce semnele în cauză nu sunt similare. Astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 28 din decizia atacată, reiese clar din marca solicitată că grupul de litere „ck” face referire la cuvintele „creaciones kennya”, care disting fără ambiguitate marca solicitată de mărcile anterioare. Întrucât similitudinea între semnele în conflict este o condiție pentru recunoașterea unui risc de confuzie, constatarea lipsei unei asemenea similitudini se opune posibilității de a admite un astfel de risc [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 18 decembrie 2008, Torres/OAPI – Sociedad Cooperativa del Campo San Ginés (TORRE DE BENÍTEZ), T-16/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 74].

55

În plus trebuie arătat că reclamanta invocă renumele elementului figurativ CK, comun mărcilor anterioare și caracterizat printr-o grafie specifică. Deși jurisprudența recunoaște că mărcile care dispun de un caracter distinctiv ridicat ca urmare a renumelui acestora se bucură de o protecție mai extinsă (a se vedea punctul 33 de mai sus), recunoașterea, în speță, a renumelui mărcilor anterioare nu poate repune în discuție temeinicia aprecierii efectuate de camera de recurs, potrivit căreia, în special în temeiul divergenței elementelor dominante ale fiecăreia dintre mărcile în litigiu, acestea din urmă produc o impresie de ansamblu prea diferită pentru ca un risc de confuzie să poată fi constatat.

56

În ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că publicul vizat ar fi susceptibil să perceapă marca solicitată ca pe una dintre submărcile sale, este necesar să se observe, astfel cum a arătat însăși reclamanta, că submărcile se caracterizează prin semne care derivă dintr-o marcă principală și care au un element dominant comun cu aceasta [Hotărârea Tribunalului din 6 octombrie 2004, New Look/OAPI – Naulover (NLSPORT, NLJEANS, NLACTIVE și NLCollection), T-117/03-T-119/03 și T-171/03, Rec., p. II-3471, punctul 51]. Or, în speță, mărcile în litigiu nu au niciun element dominant comun. Așadar, astfel cum s-a constatat mai sus în repetate rânduri, mărcile anterioare sunt dominate sau constituite exclusiv din elementul figurativ CK, în timp ce marca solicitată, la rândul său, este dominată de elementul verbal distinctiv „creaciones kennya”.

57

Rezultă din cele ce precedă că nu s-a săvârșit o eroare de către camera de recurs prin concluzionarea faptului că nu există un risc de confuzie între marca solicitată și mărcile anterioare. Prin urmare, acțiunea trebuie respinsă.

Cu privire la cheltuielile de judecată

58

Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.

 

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șasea)

declară și hotărăște:

 

1)

Respinge acțiunea.

 

2)

Obligă Calvin Klein Trademark Trust la plata cheltuielilor de judecată.

 

Meij

Vadapalas

Moavero Milanesi

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 mai 2009.

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: spaniola.