HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
13 octombrie 2008
Cauza T‑43/07 P
Neophytos Neophytou
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Recurs – Funcție publică – Concurs general – Respingerea candidaturii recurentului – Componența comisiei de evaluare în cursul probelor orale – Principiul egalității de tratament – Motive noi – Eroare de drept – Recurs în parte nefondat și în parte fondat – Trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 13 decembrie 2006, Neophytou/Comisia (F‑22/05, RecFP, p. I‑A‑1‑159 și II‑A‑1‑617), având ca obiect anularea acestei hotărâri
Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 13 decembrie 2006, Neophytou/Comisia (F‑22/05), în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a declarat inadmisibile, cu excepția ultimului, motivele invocate de domnul Neophytos Neophytou cu ocazia ședinței organizate în cadrul judecării cauzei în primă instanță, rezumate la punctul 27 din hotărâre. Respinge celelalte capete de cerere. Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Sumarul hotărârii
1. Recurs – Motive – Admisibilitate – Condiții – Prezentarea unor argumente care au fost deja prezentate Tribunalului Funcției Publice – Irelevanță
[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 138 alin. (1) lit. (c)]
2. Recurs – Motive – Controlul exercitat de Tribunalul de Primă Instanță cu privire la calificarea juridică a situației de fapt efectuată de Tribunalul Funcției Publice
[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 48 alin. (2)]
3. Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Componență
(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 3)
4. Procedură – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Motiv întemeiat pe elemente evidențiate pe parcursul procesului
[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 48 alin. (2)]
5. Recurs – Motive – Denaturarea elementelor de probă
6. Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Componență
(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 3)
1. Dacă un recurent contestă interpretarea sau aplicarea dreptului comunitar de către judecătorii care s‑au pronunțat în primă instanță, aspectele de drept analizate de aceștia pot fi rediscutate în cadrul unui recurs. Într‑adevăr, dacă un recurent nu ar putea să se bazeze astfel în recurs pe motive și pe argumente utilizate deja în primă instanță, procedura recursului ar fi lipsită de o parte din sensul său. Astfel, un recurent poate invoca în cadrul recursului obiecții care privesc stabilirea situației de fapt și aprecierea acesteia în cadrul hotărârii atacate în cazul în care susține că judecătorii care s‑au pronunțat în primă instanță au făcut constatări a căror inexactitate materială rezultă din înscrisurile dosarului sau că au denaturat elementele de probă prezentate. Din articolul 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție și din articolul 138 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță rezultă însă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere.
(a se vedea punctele 24 și 41)
Trimitere la: Curte 4 iulie 2000, Bergaderm și Goupil/Comisia, C‑352/98 P, Rec., p. I‑5291, punctul 34; Curte 11 noiembrie 2003, Martinez/Parlamentul European, C‑488/01 P, Rec., p. I‑13355, punctele 39 și 40 și jurisprudența citată; Curte 18 ianuarie 2007, PKK și KNK/Consiliul, C‑229/05 P, Rep., p. I‑439, punctele 32-35
2. În cazul în care un recurent contestă modul în care judecătorii care s‑au pronunțat în primă instanță au calificat natura juridică a situației de fapt, pentru a da astfel naștere unor consecințe juridice, ne aflăm în prezența unei chestiuni de drept care poate fi invocată în cadrul unui recurs. Astfel stau lucrurile în ceea ce privește problema juridică de a stabili dacă prezența dovedită la deliberările comisiei de evaluare a unui concurs a unui membru supleant în același timp cu membrul „său” titular corespunzător poate fi de natură să influențeze în mod nelegitim votul comisiei de evaluare și, astfel, să determine nelegalitatea acestui vot.
(a se vedea punctele 45, 46 și 71)
Trimitere la: Curte 1 iunie 1994, Comisia/Brazzelli Lualdi și alții, C‑136/92 P, Rec., p. I‑1981, punctul 49; Curte 26 aprilie 2007, Alcon/OAPI, C‑412/05 P, Rep., p. I‑3569, punctele 38-40
3. Prezența simultană, cu ocazia susținerii probelor orale ale unui concurs, a unor membri titulari și a unor membri supleanți în cadrul comisiei de evaluare nu face ca lucrările și componența comisiei de evaluare să fie nelegale, cu condiția ca, într‑o astfel de împrejurare, membrul supleant să nu aibă drept de vot.
(a se vedea punctul 53)
Trimitere la: Tribunal 13 septembrie 2005, Pantoulis/Comisia, T‑290/03, RecFP, p. I‑A‑241 și II‑1123, punctele 62, 77 și 78; Tribunal 12 martie 2008, Giannini/Comisia, T‑100/04, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 210
4. Articolul 48 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță interzice invocarea de motive noi pe parcursul procesului, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente care au apărut în cursul procedurii. O soluție similară se impune în ceea ce privește o critică invocată în sprijinul unui motiv. În plus, această dispoziție nu exclude nicidecum posibilitatea ca respectivele elemente să fie fost descoperite cu ocazia unei măsuri de organizare a procedurii. În sfârșit, decăderea din dreptul de a invoca motive prevăzută de această dispoziție, prin faptul că restrânge posibilitatea părții implicate de a prezenta orice element necesar pentru ca solicitările sale să aibă câștig de cauză, trebuie să primească o interpretare restrictivă.
(a se vedea punctul 76)
Trimitere la: Curte 15 octombrie 2002, Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, C‑238/99 P, C‑244/99 P, C‑245/99 P, C‑247/99 P, C‑250/99 P‑C‑252/99 P și C‑254/99 P, Rec., p. I‑8375, punctul 370; Tribunal 29 iunie 1995, Solvay/Comisia, T‑32/91, Rec., p. II‑1825, punctul 40; Tribunal 21 martie 2002, Joynson/Comisia, T‑231/99, Rec., p. II‑2085, punctul 156
5. Pentru a stabili dacă judecătorii care s‑au pronunțat în primă instanță, prin faptul că au declarat inadmisibile motivele întemeiate pe numirea nelegală a comisiei de evaluare a unui concurs și pe numărul redus al membrilor săi, au denaturat elementele de probă conținute în anumite documente care menționează componența comisiei de evaluare, urmează ca Tribunalul de Primă Instanță să examineze dacă dosarul cauzei din cadrul procedurii în primă instanță și, în special, documentele depuse de Comisie permit să se stabilească sensul și conținutul acestor motive și să se controleze dacă Tribunalul Funcției Publice a comis o eroare vădită în ceea ce privește interpretarea și aprecierea acestor documente.
Astfel stau lucrurile atunci când nu există niciun element în dosarul cauzei care să indice că reclamantul ar fi fost în măsură să invoce aceste motive anterior ședinței în cadrul procedurii în primă instanță.
(a se vedea punctele 78, 80 și 82)
Trimitere la: Curte 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia, C‑326/05 P, Rep., p. I‑6557, punctele 57-60
6. Revine comisiei de evaluare a concursului obligația de a asigura respectarea strictă a principiului egalității de tratament a candidaților și instanței comunitare sarcina de a examina dacă, în cursul desfășurării probelor orale, componența comisiei de evaluare a fost conformă cu cerințele procedurale stabilite de ordinea juridică comunitară. Nerespectarea de către comisia de evaluare a normelor ce reglementează lucrările sale trebuie să fie calificată drept o încălcare a unui aspect esențial al procedurii, astfel încât un reclamant nu este obligat să demonstreze că rezultatul concursului ar fi putut fi diferit în cazul în care această încălcare nu ar fi fost comisă.
Întrucât principiul egalității de tratament stă la baza normelor referitoare la componența comisiilor de evaluare ale concursurilor, instanța comunitară săvârșește o eroare de drept atunci când nu ține seama de legătura strânsă care există între acest principiu și normele referitoare la componența comisiei de evaluare.
(a se vedea punctele 85 și 86)
Trimitere la: Tribunal 23 martie 2000, Gogos/Comisia, T‑95/98, RecFP, p. I‑A‑51 și II‑219, punctele 25, 37-39, 53 și 54 și jurisprudența citată; Tribunal 10 noiembrie 2004, Vonier/Comisia, T‑165/03, RecFP, p. I‑A‑343 și II‑1575, punctul 40