22.12.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 315/49

Acțiune introdusă la 22 octombrie 2007 — Strack/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-118/07)

(2007/C 315/94)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Guido Strack (Köln, Germania) (reprezentant: H. Tettenborn, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Obligarea pârâtei la plata către reclamant de daune-interese în cuantum de 1 000 EUR pentru prejudiciile morale, inclusiv cele aduse sănătății, provocate reclamantului în perioada cuprinsă între 8 septembrie 2006 și 7 octombrie 2006, de Comisie, care nu a adoptat până la această dată o decizie legală cu privire la cererea sa din 7 martie 2005 având ca obiect recunoașterea naturii profesionale a bolii sale și anularea în această măsură a deciziilor Comisiei adoptate în sens contrar la 12 ianuarie 2007, 26 februarie 2007 și 20 iulie 2007;

—

obligarea pârâtei la plata către reclamant de daune-interese în cuantum de cel puțin 10 000 EUR pentru prejudiciile materiale, precum și morale, inclusiv cele aduse sănătății, suferite de reclamant în perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2006 și 31 decembrie 2006 și provocate de conduita ilegală a Comisiei, precum și anularea în această măsură a deciziilor Comisiei adoptate în sens contrar la 12 ianuarie 2007, 26 februarie 2007 și 20 iulie 2007;

—

obligarea pârâtei la plata unei dobânzi de întârziere pentru sumele solicitate la punctele de mai sus pentru perioada cuprinsă între 26 februarie 2007 și data plății efective, superioare cu 2 % față de rata stabilită pentru perioada în cauză de către Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea cererii sale de daune-interese, reclamantul invocă faptul că, în perioada 2000-2006, Comisia și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) au comis împotriva sa un mare număr de erori administrative și încălcări. Acestea privesc în special mediul de lucru al acestuia și hărțuirea morală la locul de muncă, soluționarea „denunțurilor” sale, desfășurarea procedurilor de evaluare și promovare, comunicarea ilegală a datelor personale, obstrucționarea eforturilor sale de lămurire și dovedire a acestor încălcări și circumstanțele soluționării ilegale și tardive a cererilor sale întemeiate pe articolele 73 și 78 din Statutul funcționarilor.

Reclamantul afirmă că pârâta ar fi încălcat astfel între altele normele privind protecția sănătății, articolul 255 CE, articolele 1, 3, 8 și 41 și următoarele din Carta drepturilor fundamentale, articolele 8 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Regulamentele nr. 1049/2001 și nr. 45/2001, articolele 11a, 12, 22a, 22b, 24, 25, 26, 26a, 43, 45, 73 și 78 din Statutul funcționarilor, instrumentele juridice care au stat la baza instituirii OLAF și în special obligația de diligență și interzicerea acțiunilor arbitrare.

Astfel, pârâta ar fi provocat pretinsele prejudicii materiale și morale întrucât reclamantul, ca urmare a acestor erori administrative, s-a îmbolnăvit și în final a devenit invalid, astfel cum a recunoscut între timp și pârâta potrivit articolelor 73 și 78 din Statutul funcționarilor. Prelucrarea ilegală și tardivă a acestor cereri de recunoaștere a provocat un prejudiciu moral suplimentar.