Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Concurs — Condiții de admitere — Diplomă care permite accesul la învățământul superior
[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (3) lit. (a) pct. (ii)]
2. Funcționari — Concurs — Condiții de admitere — Egalitate de tratament și nediscriminare
(Statutul funcționarilor, art. 27)
1. Noțiunea „diplomă care permite accesul la învățământul superior” utilizată în anunțul de concurs este preluată de la articolul 5 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din statut, care prevede, referitor la diplomă, că una din condițiile minime pentru a fi numit într‑un post de funcționar din grupa de funcții AST este de a avea „un nivel de studii medii absolvite cu diplomă care permite accesul la învățământul superior”.
Deși statutul nu definește noțiunea „învățământ superior”, aceasta se referă în mod necesar la un nivel de studii ce se efectuează după obținerea diplomei de finalizare a întregului ciclu de studii medii. Astfel, pe de o parte, folosirea, în versiunea franceză a articolului 5 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din statut, a adjectivului „superior” evidențiază, fără echivoc, faptul că studiile respective nu pot fi confundate cu cele care se efectuează în cadrul studiilor medii și că, dimpotrivă, acestea corespund studiilor din cadrul instituțiilor de învățământ la care accesul este condiționat de finalizarea întregului ciclu de studii medii, mai precis a primului ciclu și a celui de al doilea ciclu de studii medii. Pe de altă parte, deși noțiunea este exprimată în versiunile germană și engleză ale articolului 5 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din statut prin termenii „postsekundäre[r] Bildung” și „post‑secondary education”, aceștia, pe lângă faptul că desemnează textual un nivel de studii distinct de cel al studiilor medii, nu pot face, în orice caz, obiectul unei interpretări diferite de noțiunea din versiunea franceză a aceluiași articol, din moment ce necesitatea unei aplicări și, prin urmare, a unei interpretări uniforme a dispozițiilor comunitare exclude posibilitatea ca un text să fie privit în mod izolat în una dintre versiunile sale, impunând ca acesta să fie interpretat atât în funcție de voința reală a autorului, cât și în funcție de scopul urmărit de acesta din urmă, în special în lumina versiunilor existente în toate limbile Comunității.
În lipsa oricărei dispoziții contrare cuprinse fie într‑un regulament sau într‑o directivă aplicabilă concursurilor de recrutare, fie în anunțul de concurs, cerința de a deține o diplomă universitară care condiționează accesul la un concurs general trebuie în mod necesar să fie înțeleasă în sensul pe care îl conferă acestei expresii legislația națională a statului membru în care candidatul a efectuat studiile de care se prevalează.
Noțiunea „învățământ superior” în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din statut corespunde în Germania unui nivel de studii ce se efectuează în instituții precum universitățile, Fachhochschulen, Fachschulen/Fachakademien, Berufsakademien sau Verwaltungsfachhochschulen și la care accesul este condiționat, în principiu, de deținerea unei diplome de finalizare a celui de al doilea ciclu de studii medii, mai precis a Allgemeine Hochschulreife, Fachhochschulreife sau Fachgebundene Hochschulreife, prima dintre aceste diplome fiind denumită în mod obișnuit „Abitur”, iar celelalte două „Fachabitur”.
(a se vedea punctele 48, 49, 51 și 52)
Trimitere la:
Curte: 12 noiembrie 1969, Stauder, 29/69, Rec., p. 419, punctul 3; 12 iulie 1979, Koschniske, 9/79, Rec., p. 2717, punctul 6; 17 iulie 1997, Ferriere Nord/Comisia, C‑219/95 P, Rec., p. I‑4411, punctul 15
Tribunalul de Primă Instanță: 29 septembrie 1999, Neumann și Neumann‑Schölles/Comisia, T‑68/97, RecFP, p. I‑A‑193 și II‑1005, punctul 79; 9 decembrie 1999, Alonso Morales/Comisia, T‑299/97, RecFP, p. I‑A‑249 și II‑1227, punctul 60
Tribunalul Funcției Publice: 29 noiembrie 2007, Pimlott/Europol, F‑52/06, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 61
2. Principiul egalității de tratament interzice ca situații comparabile să fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament, diferit sau identic după caz, este justificat în mod obiectiv. Aceeași este situația și în privința principiului nediscriminării, care nu este decât expresia specifică a principiului general al egalității și care constituie, împreună cu acesta din urmă, unul dintre drepturile fundamentale ale dreptului comunitar a căror respectare o asigură Curtea. Pentru funcționarii și ceilalți agenți ai Comunității, principiul nediscriminării își găsește expresia la articolul 1d alineatul (1) din statut potrivit căruia, în special, „se interzice orice discriminare, precum discriminarea bazată pe […] vârstă […]”. În sfârșit, în domeniile care țin de exercitarea unei puteri discreționare, principiul nediscriminării este încălcat atunci când instituția vizată procedează la o diferențiere arbitrară sau vădit neadecvată în raport cu obiectivul reglementării.
Un anunț de concurs care cuprinde o condiție privind diploma, mai precis aceea de a justifica un „nivel de studii medii absolvite cu diplomă care permite accesul la învățământul superior”, nu instituie nicio discriminare bazată în mod direct pe vârstă. Chiar dacă această condiție privind diploma este de natură să afecteze în proporție mai importantă grupul de persoane cu vârsta cuprinsă între 45 și 50 de ani decât grupul de persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 25 de ani, scopul oricărei proceduri de recrutare, astfel cum se prevede în mod expres la articolul 27 din statut, este de a asigura instituției angajarea funcționarilor cu cel mai înalt nivel de competență, eficiență și integritate.
În consecință, impunând candidaților condiția de a deține o diplomă „care permite accesul la învățământul superior” – condiție preluată de la articolul 5 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din statut, care a fost adoptat de legiuitorul comunitar în cadrul puterii sale de apreciere extinse –, Oficiul pentru Selecția Personalului Comunităților Europene urmărește un obiectiv legitim fără a proceda la o diferențiere arbitrară sau vădit neadecvată.
(a se vedea punctele 71-78)
Trimitere la:
Curte: 19 octombrie 1977, Ruckdeschel și alții, 117/76 și 16/77, Rec., p. 1753, punctul 7; 12 decembrie 2002, Rodríguez Caballero, C‑442/00, Rec., p. I‑11915, punctul 32; 14 aprilie 2005, Belgia/Comisia, C‑110/03, Rec., p. I‑2801, punctul 71
Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 1998, Busacca și alții/Curtea de Conturi, T‑164/97, RecFP, p. I‑A‑565 și II‑1699, punctul 49; 11 decembrie 2003, Breton/Curtea de Justiție, T‑323/02, RecFP, p. I‑A‑325 și II‑1587, punctul 99
Tribunalul Funcției Publice: 23 ianuarie 2007, Chassagne/Comisia, F‑43/05, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 62; 19 iunie 2007, Davis și alții/Consiliul, F‑54/06, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 62 și jurisprudența citată