Cauza C-551/07

Deniz Sahin

împotriva

Bundesminister für Inneres

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof (Austria)]

„Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură — Directiva 2004/38/CE — Articolele 18 CE și 39 CE — Dreptul la respectarea vieții de familie — Drept de ședere al unui resortisant al unei țări terțe intrat pe teritoriul unui stat membru în calitate de solicitant de azil care, ulterior, s-a căsătorit cu un resortisant al unui alt stat membru”

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 19 decembrie 2008   I ‐ 10457

Sumarul ordonanței

  1. Cetățenia Uniunii Europene – Dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Beneficiari

    [Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1) lit. (d) și art. 7 alin. (2)]

  2. Cetățenia Uniunii Europene – Dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Dreptul de intrare și de ședere al resortisanților unor țări terțe, membri de familie ai unor resortisanți comunitari

    [Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (2), art. 9 alin. (1) și art. 10]

  1.  Articolul 3 alineatul (1), articolul 6 alineatul (2), articolul 7 alineatul (1) litera (d) și articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96 trebuie interpretate în sensul că se referă și la membrii de familie care au ajuns în statul membru gazdă în mod independent de un cetățean al Uniunii și care nu au dobândit calitatea de membru de familie sau nu au început viața de familie cu acest cetățean al Uniunii decât odată ajunși în acest stat. În această privință, nu este important că membrul de familie are în mod provizoriu reședința în statul membru gazdă în temeiul legislației privind dreptul de azil din acest stat în momentul în care acesta dobândește calitatea de membru de familie sau începe o viață de familie.

    Astfel, niciuna dintre aceste dispoziții nu impune ca cetățeanul Uniunii să fi întemeiat deja o familie în momentul în care se deplasează în statul membru gazdă pentru ca membrii familiei sale, resortisanți ai unor țări terțe, să poată beneficia de drepturile instituite prin Directiva 2004/38 și că, prevăzând că membrii familiei cetățeanului Uniunii se pot alătura acestuia în statul membru gazdă, legiuitorul comunitar a admis, dimpotrivă, posibilitatea ca acest cetățean al Uniunii să nu întemeieze o familie decât după ce și-a exercitat dreptul la liberă circulație.

    Pe de altă parte, termenii „membrii familiei [unui cetățean al Uniunii] care îl însoțesc”, prevăzuți la articolul 3 alineatul (1) din directiva menționată, îi vizează în același timp pe membrii familiei unui cetățean al Uniunii care au intrat împreună cu acesta din urmă în statul membru gazdă și pe cei care locuiesc cu el în respectivul stat membru, fără ca, în acest al doilea caz, să fie necesar să se facă distincția după cum resortisanții unor țări terțe au intrat în respectivul stat membru înainte sau după cetățeanul Uniunii ori înainte sau după ce au devenit membri ai familiei acestuia.

    În plus, din momentul în care resortisantul unei țări terțe, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, are, în temeiul directivei, dreptul de intrare și de ședere în statul membru gazdă, acest stat nu poate să restrângă respectivul drept decât cu respectarea articolelor 27 și 35 din Directiva 2004/38. Respectarea articolului 27 din directiva menționată se impune, în special, în cazul în care statul membru dorește să sancționeze resortisantul unei țări terțe pentru că a intrat și/sau a locuit pe teritoriul său cu încălcarea normelor naționale în materie de imigrare, înainte de a deveni membru al familiei unui cetățean al Uniunii. Or, unei persoane care, înainte de a dobândi calitatea de membru de familie al unui cetățean al Uniunii, era în mod provizoriu autorizată să aibă reședința pe teritoriul unui stat membru potrivit legislației acestui stat membru în așteptarea unei decizii privind cererea de azil, nu îi este opozabil respectivul articol 27 numai pentru acest motiv.

    În sfârșit, resortisantul unei țări terțe, soț al unui cetățean al Uniunii care locuiește într-un stat membru a cărui cetățenie nu o deține, care însoțește sau se alătură acestui cetățean al Uniunii, beneficiază de dispozițiile directivei menționate, oricare ar fi locul și data căsătoriei lor, precum și oricare ar fi modul în care acest resortisant al unei țări terțe a intrat în statul membru gazdă.

    (a se vedea punctele 27-33 și dispozitiv 1)

  2.  Articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96 se opun unei reglementări naționale potrivit căreia membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru și beneficiază de un drept de ședere în temeiul dreptului comunitar, în special în aplicarea articolului 7 alineatul (2) din această directivă, nu pot obține un permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii pentru singurul motiv că sunt autorizați în mod provizoriu să aibă reședința în acest stat în temeiul legislației statului membru gazdă privind dreptul de azil.

    Astfel, articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2004/38 enumeră în mod limitativ documentele care pot fi solicitate de la resortisanții unei țări terțe, membri de familie ai unui cetățean al Uniunii, spre a fi prezentate statului membru gazdă pentru eliberarea permisului de ședere. A refuza unui resortisant al unei țări terțe, soț al unui cetățean al Uniunii care locuiește într-un stat membru a cărui cetățenie nu o deține, care însoțește sau se alătură acestui cetățean al Uniunii și care beneficiază de un drept de ședere în temeiul articolului 7 alineatul (2) din directiva menționată, beneficiul permisului de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii numai pentru motivul că cel interesat este autorizat doar provizoriu să aibă reședința în acest stat potrivit legislației statului membru gazdă privind dreptul de azil ar echivala cu adăugarea unei condiții suplimentare la cele enumerate exhaustiv la articolul 10 alineatul (2) din directiva menționată.

    (a se vedea punctele 38-40 și dispozitiv 2)