Cauza C-337/07

Ibrahim Altun

împotriva

Stadt Böblingen

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Stuttgart)

„Acordul de asociere CEE-Turcia — Articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere — Drept de ședere al copilului unui lucrător turc — Încadrarea lucrătorului pe piața legală a muncii — Șomaj involuntar — Aplicabilitatea acordului menționat la refugiații turci — Condiții de pierdere a drepturilor dobândite”

Concluziile avocatului general Y. Bot prezentate la 11 septembrie 2008   I ‐ 10327

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 decembrie 2008   I ‐ 10347

Sumarul hotărârii

1. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE-Turcia – Consiliu de asociere instituit prin Acordul de asociere CEE-Turcia – Decizia nr. 1/80 – Reîntregirea familiei – Drept pentru membrii familiei unui lucrător turc încadrat pe piața legală a muncii dintr-un stat membru de a exercita o muncă în acest stat membru – Condiții

   (Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 7 primul paragraf)

2. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE-Turcia – Consiliu de asociere instituit prin Acordul de asociere CEE-Turcia – Decizia nr. 1/80 – Reîntregirea familiei – Recunoaștere a dreptului de acces la piața muncii din statul membru gazdă al unui membru al familiei unui lucrător turc

   (Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 7 primul paragraf)

3. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE-Turcia – Consiliu de asociere instituit prin Acordul de asociere CEE-Turcia – Decizia nr. 1/80 – Reîntregirea familiei – Limitarea drepturilor membrilor de familie ai unui lucrător turc pe piața legală a muncii din statul membru gazdă din cauza comportamentului fraudulos al acestui lucrător – Condiții

   [Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 7 primul paragraf și art. 14 alin. (1)]

1.  Articolul 7 primul paragraf prima liniuță din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia trebuie interpretat în sensul în care copilul unui lucrător turc poate beneficia de drepturile acordate în temeiul acestei dispoziții în cazul în care, în cursul perioadei de trei ani în care acest copil a locuit împreună cu lucrătorul, acesta din urmă a exercitat o activitate profesională timp de doi ani și jumătate înainte de a fi șomer în cursul următoarelor șase luni.

   Astfel, dreptul acordat unui copil al unui lucrător turc de a accepta orice ofertă de încadrare în muncă în statul membru gazdă trebuie să respecte două condiții, potrivit cărora lucrătorul trebuie să fie încadrat pe piața legală a muncii din statul respectiv, iar copilul trebuie să fi locuit în mod legal pe teritoriul acelui stat de cel puțin trei ani. Împrejurarea că respectiva condiție care conferă lucrătorului dreptul de acces la piața muncii din statul membru gazdă nu mai subzistă după ce membrul familiei sale a dobândit el însuși acest drept nu poate să repună în discuție acest din urmă drept. Rezultă că, în vederea dobândirii dreptului de acces la piața muncii din statul membru gazdă de către membrul familiei unui lucrător turc, condiția încadrării acestuia din urmă pe piața legală a muncii trebuie să fi fost îndeplinită cel puțin pe durata celor trei ani de reședință comună. Situația de șomaj involuntar nu poate, ca atare, să constituie un impediment pentru ca un lucrător turc să continue să fie încadrat pe piața legală a muncii din statul membru gazdă.

   (a se vedea punctele 22, 26, 36, 37 și 40 și dispozitiv 1)

2.  Faptul că un lucrător turc a obținut dreptul de ședere într-un stat membru și, prin urmare, dreptul de acces la piața muncii din acel stat în calitate de refugiat politic nu împiedică posibilitatea ca un membru al familiei sale să beneficieze de drepturile acordate în temeiul articolului 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia. Astfel, exercitarea drepturilor de care resortisanții turci beneficiază în temeiul Deciziei nr. 1/80 nu este subordonată niciunei condiții referitoare la motivul pentru care dreptul de intrare și de ședere le-a fost acordat inițial în statul membru gazdă.

   În ceea ce privește un eventual „dublu avantaj” conferit refugiaților, pe de o parte, prin Decizia nr. 1/80 și, pe de altă parte, prin Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, aceasta din urmă prevede, la articolul 5, că niciuna dintre dispozițiile sale nu aduce atingere celorlalte drepturi și avantaje acordate, independent de această convenție, refugiaților. Or, Decizia nr. 1/80 acordă membrilor familiei unui lucrător turc drepturi pe care nu le poate invoca în temeiul acestei convenții, întrucât aceasta nu acordă niciun drept de natura celor prevăzute la articolul 7 din Decizia nr. 1/80. Deși Decizia nr. 1/80 nu aduce atingere competenței statelor membre de a reglementa atât intrarea pe teritoriul acestora a resortisanților turci, cât și condițiile primei lor încadrări în muncă, cu toate acestea, refuzul de a aplica Decizia nr. 1/80 din cauza statutului de refugiat politic de care a beneficiat un lucrător turc la eliberarea autorizației sale de intrare și de ședere într-un stat membru ar pune în discuție drepturile de care el însuși și familia sa beneficiază în temeiul acestei decizii.

   (a se vedea punctele 42-50 și dispozitiv 2)

3.  Articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un lucrător turc a obținut statutul de refugiat politic pe baza unor declarații inexacte, drepturile pe piața legală a muncii din statul membru gazdă de care un membru al familiei sale beneficiază în temeiul acestei dispoziții nu pot fi repuse în discuție dacă acesta din urmă, la data retragerii autorizației de ședere acordate acestui lucrător, îndeplinește condițiile prevăzute în această dispoziție.

   Astfel, în cazul în care, la data la care este retrasă autorizația de ședere a unui lucrător turc, drepturile membrilor familiei sale sunt în curs de a fi dobândite, în măsura în care nu este încă îndeplinită condiția privind perioada în care aceștia au locuit în mod efectiv cu lucrătorul, prevăzută la articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80, statele membre au dreptul de a extinde consecințele comportamentului fraudulos al lucrătorului respectiv la membrii familiei sale. În schimb, în măsura în care aceștia au dobândit un drept propriu de acces la piața muncii în statul membru gazdă și, în mod corelativ, un drept de ședere în acest stat, drepturile respective nu mai pot fi repuse în discuție ca urmare a neregularităților care au afectat, în trecut, dreptul de ședere al lucrătorului în cauză. Orice altă soluție ar încălca principiul securității juridice care impune, în special, ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în privința efectelor lor, în special în cazul în care pot avea efecte nefavorabile asupra particularilor.

   Limitările drepturilor pe care articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 le recunoaște membrilor familiei unui lucrător turc care îndeplinesc condițiile prevăzute la respectivul paragraf nu pot fi decât de două tipuri, și anume fie faptul că prezența migrantului turc pe teritoriul statului membru gazdă constituie, din cauza comportamentului său personal, un pericol real și grav pentru ordinea publică, pentru siguranța sau pentru sănătatea publică, în sensul articolului 14 alineatul (1) din aceeași decizie, fie împrejurarea că persoana în cauză a părăsit teritoriul acestui stat pentru o perioadă semnificativă și fără motive legitime. Caracterul exhaustiv al acestor limite ar fi pus în discuție în cazul în care autoritățile naționale ar fi în măsură să supună unor condiții, să restrângă sau să retragă drepturile proprii dobândite de membrii familiei lucrătorului migrant prin intermediul unei noi analize sau al unei noi aprecieri a împrejurărilor în care i-a fost acordat acestuia din urmă dreptul de intrare și de ședere pe teritoriul statului membru.

   (a se vedea punctele 58-60 și 62-64 și dispozitiv 3)