22.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 301/12


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 septembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Giessen — Germania) — Hakan Er/Wetteraukreis

(Cauza C-453/07) (1)

(Acordul de asociere CEE-Turcia - Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere - Articolul 7 primul paragraf a doua liniuță - Dreptul de ședere al copilului major al unui lucrător turc - Nedesfășurarea unei activități salariate - Condițiile pierderii drepturilor dobândite)

(2008/C 301/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Giessen

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hakan Er

Pârâtă: Wetteraukreis

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgericht Gießen — Interpretarea articolului 7 primul paragraf a doua liniuță din Decizia 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, precum și a articolului 59 din protocolul adițional privind faza tranzitorie prevăzută de Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, semnat la 23 noiembrie 1970 și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 (JO L 293, p. 1) — Dreptul de ședere al unui resortisant turc intrat pe teritoriul unui stat membru ca minor în cadrul reîntregirii familiei — Pierderea dreptului de ședere — Lipsa unei activități economice desfășurate cu regularitate după data la care persoana interesată a devenit majoră

Dispozitivul

Un resortisant turc autorizat să intre pe teritoriul unui stat membru când era copil, în cadrul reîntregirii familiale, și care a dobândit dreptul de acces liber la orice activitate salariată, la alegerea sa, în temeiul articolului 7 primul paragraf a doua liniuță din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere înființat prin Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, nu își pierde dreptul de ședere în acest stat care este corolarul acestui drept de acces liber, chiar dacă, fiind în vârstă de 23 de ani, nu a desfășurat activități salariate de la finalizarea studiilor sale la vârsta de 16 ani și a participat la programe guvernamentale de sprijin la încadrarea în muncă fără însă a le duce la bun sfârșit.


(1)  JO C 297, 8.12.2007.