|
4.7.2009 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 153/7 |
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 28 aprilie 2009 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit] — Meletis Apostolides/David Charles Orams, Linda Elizabeth Orams
(Cauza C-420/07) (1)
(Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Protocolul nr. 10 „Dispoziții referitoare la Cipru” - Suspendarea punerii în aplicare a acquis-ului comunitar în zonele în care guvernul acestui stat membru nu exercită un control efectiv - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Hotărâre pronunțată de o instanță cipriotă cu sediul în zona controlată efectiv de guvernul cipriot și care privește un imobil situat în afara acestei zone - Articolul 22 punctul 1, articolul 34 punctele 1 și 2, articolul 35 alineatul (1) și articolul 38 alineatul (1) din regulamentul menționat)
2009/C 153/13
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Meletis Apostolides
Pârâți: David Charles Orams, Linda Elizabeth Orams
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (Civil Division) — Interpretarea articolului 1 alineatul (1) din Protocolul nr. 10 la actul de aderare a Ciprului, precum și a articolului 22, a articolului 34 alineatele (1) și (2) și a articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Suspendarea aplicării acquis-ului comunitar în zonele în care guvernul nu exercită un control efectiv — Recunoașterea și executarea de către o instanță a unui alt stat membru a unei hotărâri pronunțate de o instanță cipriotă cu sediul în zona controlată efectiv și care privește un teren situat în afara acestei zone
Dispozitivul
|
1) |
Suspendarea punerii în aplicare a acquis-ului comunitar în zonele din Republica Cipru în care guvernul acestui stat membru nu exercită un control efectiv, prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Protocolul nr. 10 „Dispoziții referitoare la Cipru” la Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, nu se opune aplicării Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială în privința unei hotărâri pronunțate de o instanță cipriotă cu sediul în zona insulei controlată efectiv de guvernul cipriot, însă care privește un imobil situat în zonele menționate. |
|
2) |
Articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 nu autorizează o instanță dintr-un stat membru să refuze să recunoască sau să execute o hotărâre pronunțată de instanțele dintr-un alt stat membru cu privire la un imobil situat într-o zonă a acestui din urmă stat în care guvernul acestuia nu exercită un control efectiv. |
|
3) |
Faptul că o hotărâre pronunțată de instanțele dintr-un stat membru cu privire la un imobil situat într-o zonă a acestui stat membru în care guvernul acestuia nu exercită un control efectiv nu poate fi executată, în practică, în locul în care se află imobilul nu constituie un motiv de refuz al recunoașterii sau al executării în temeiul articolului 34 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 și nici nu implică lipsa caracterului executoriu al unei asemenea hotărâri în sensul articolului 38 alineatul (1) din regulamentul respectiv. |
|
4) |
Recunoașterea sau executarea unei hotărâri pronunțate în lipsă nu poate fi refuzată în temeiul articolului 34 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001 în cazul în care pârâtul a avut posibilitatea să introducă o acțiune împotriva hotărârii pronunțate în lipsă, iar această acțiune i-a permis să susțină că actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent nu i-a fost comunicat sau notificat în timp util și într-o manieră care să îi permită să își pregătească apărarea. |