Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 octombrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Lunds tingsrätt — Suedia) — Svenska staten genom Tillsynsmyndigheten i Konkurser/Anders Holmqvist

(Cauza C-310/07) (1)

(Apropierea legislațiilor - Protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului - Directiva 80/987/CEE - Articolul 8a - Activități în mai multe state membre)

(2008/C 313/12)

Limba de procedură:suedeza

Instanța de trimitere

Lunds tingsrätt

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Svenska staten genom Tillsynsmyndigheten i Konkurser

Pârât: Anders Holmqvist

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Lunds tingsrätt — Interpretarea articolului 8a din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Editie specială, 05/vol. 1, p. 197), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 (JO L 270, p. 10, Editie specială, 05/vol. 6, p. 149) — Garanție privind plata salariilor pentru un lucrător angajat într-o întreprindere de transporturi rutiere care are sediul și unicul centru de activitate într-un stat membru și care efectuează livrări de mărfuri între statul membru de origine și alte state membre.

Dispozitivul

Articolul 8a din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie interpretat în sensul că, pentru a se considera că o întreprindere stabilită într-un stat membru desfășoară activități pe teritoriul unui alt stat membru, nu este necesar ca aceasta să dispună de o sucursală sau de un sediu permanent în acest alt stat. Cu toate acestea, este necesar ca această întreprindere să aibă în acest din urmă stat o prezență economică stabilă, caracterizată prin existența unor mijloace umane care să îi permită realizarea de activități în acest alt stat. În cazul unei întreprinderi de transport stabilite într-un stat membru, simpla circumstanță că un lucrător angajat de aceasta în statul membru respectiv efectuează livrări de mărfuri între acest din urmă stat membru și un alt stat membru nu poate permite să se constate că întreprinderea respectivă are o prezență economică stabilă într-un alt stat membru.

(1)  JO C 211, 8.9.2007.