1

Prin recursul formulat, Moser Baer India Ltd solicită anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 4 octombrie 2006, Moser Baer India/Consiliul (T-300/03, Rec., p. II-3911, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s-a respins acțiunea având ca obiect anularea Regulamentului (CE) nr. 960/2003 al Consiliului din de instituire a unui drept compensatoriu definitiv la importurile de compact-discuri inscriptibile originare din India (JO L 138, p. 1, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), în măsura în care se aplică recurentei.

2

Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unei subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 288, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 15, p. 180, denumit în continuare „regulamentul de bază”) reglementează procedurile antisubvenții.

3

Articolul 5 din regulamentul de bază prevede:

„Calcularea valorii subvenției care nu face [a se citi «poate face»] obiectul unor măsuri compensatorii

Valoarea subvenției care face [a se citi «poate face»] obiectul unor măsuri compensatorii este, în sensul prezentului regulament, calculată în termeni de avantaj conferit beneficiarului, așa cum s-a constatat și s-a determinat pentru perioada în care se efectuează ancheta. […]”

4

Articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, care conține dispoziții generale privind acest calcul, prevede:

„În cazul în care poate fi stabilit un raport între subvenție și achiziția, prezentă sau viitoare, de active imobile, valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii se calculează prin repartizarea acesteia la o perioadă corespunzătoare duratei de amortizare normală a acestor bunuri, în industria respectivă. […]”

5

Articolul 8 din regulamentul de bază prevede:

„Stabilirea prejudiciului

[…]

(2)   Stabilirea existenței unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă a:

(3)   În ceea privește volumul importurilor care fac obiectul unor subvenții, se analizează dacă a avut loc o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul unor subvenții, fie în cantități absolute, fie în raport cu producția sau cu consumul în cadrul Comunității. În ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra prețurilor se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra prețurilor, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria comunitară sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s-ar fi produs. Unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază de analiză.

[…]

(5)   Examinarea impactului importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra industriei comunitare respective implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici relevanți care influențează situația acestei industrii, inclusiv faptul că o industrie nu a surmontat în totalitate efectele practicilor de subvenționare sau de dumping din trecut, importanța valorii subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii, diminuarea efectivă și potențială a vânzărilor, a profiturilor, a producției, a cotei de piață, a productivității, a randamentului investițiilor sau a utilizării capacităților; factorii care influențează prețurile în Comunitate, efectele negative, efective și potențiale, asupra fluxului numerarului, asupra stocurilor, asupra ocupării forței de muncă, asupra salariilor, asupra creșterii economice, asupra capacității de a mobiliza capitaluri sau investiții și, în cazul agriculturii, utilizarea sporită a programelor de sprijin din partea autorităților publice. Această listă nu este exhaustivă și unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de analiză.

(6)   Trebuie demonstrat, cu ajutorul tuturor elementelor de probă pertinente prezentate în conformitate cu alineatul (2), că importurile care fac obiectul unor subvenții cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament. Concret, acest lucru implică demonstrarea faptului că volumul și/sau prețul menționate la alineatul (3) au un impact asupra industriei comunitare în sensul alineatului (5) și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important.

(7)   Factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unor subvenții, care aduc în același timp un prejudiciu industriei comunitare, sunt de asemenea analizați, astfel încât prejudiciul adus de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unor subvenții în sensul alineatului (6). Factorii care pot fi considerați ca fiind relevanți în această privință includ volumul și prețul importurilor care nu fac obiectul unor subvenții, reducerea cererii sau modificările configurației consumului, practicile comerciale restrictive ale producătorilor din țări terțe și comunitare și concurența dintre acești producători, evoluția tehnologiei, precum și rezultatele la export și productivitatea industriei comunitare.

[…]”

6

Potrivit articolului 15 alineatul (1) a treia teză din regulamentul de bază, valoarea taxei compensatorii nu trebuie să depășească valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii și trebuie să fie mai mică, în cazul în care această valoare mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei comunitare.

7

Articolul 28 din regulamentul de bază prevede:

„Lipsa cooperării

(1)   În cazul în care o parte interesată nu permite accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în termenul prevăzut de prezentul regulament sau obstrucționează semnificativ ancheta, pot fi stabilite concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile.

În cazul în care se constată că o parte interesată a furnizat o informație falsă sau care induce în eroare, această informație nu este luată în considerare și se pot utiliza datele disponibile.

Părțile interesate trebuie informate, în mod normal, cu privire la consecințele unui refuz de a coopera.

[…]

(3)   În cazul în care informațiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie, cu toate acestea, ignorate, cu condiția ca eventualele deficiențe să nu îngreuneze excesiv stabilirea unor concluzii de o acuratețe rezonabilă, ca informațiile să fie furnizate în timp util, ca ele să poată fi verificate și ca partea să fi acționat cât mai bine posibil.

(4)   În cazul în care nu sunt acceptate elemente de probă sau informații, partea care le-a comunicat este informată de îndată cu privire la motivele care au stat la baza respingerii lor și i se dă posibilitatea de a furniza explicații suplimentare în termenul stabilit. În cazul în care aceste explicații nu sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii elementelor de probă sau ale informațiilor în cauză trebuie comunicate și indicate în concluziile făcute public.

(5)   În cazul în care concluziile, inclusiv cele cu privire la valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii, se bazează pe dispozițiile alineatului (1), în special pe informațiile furnizate în plângere, aceste informații se verifică, atunci când acest lucru este posibil și ținând seama de termenele prevăzute pentru anchetă, cu ajutorul altor surse independente disponibile, precum listele de prețuri publicate, statisticile oficiale privind importul și evidențele vamale sau cu ajutorul informațiilor obținute în cursul anchetei de la alte părți interesate.

(6)   În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și din această cauză nu sunt comunicate informații pertinente, situația părții respective poate fi mai puțin favorabilă decât în cazul în care ea ar coopera.”

8

Situația de fapt este prezentată la punctele 8-14 din hotărârea atacată, după cum urmează:

9

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 29 august 2003, recurenta a solicitat anularea regulamentului în litigiu prin invocarea a cinci motive referitoare, pe de o parte, la stabilirea, în cadrul calculării valorii subvenției, a duratei de amortizare normală a activelor importate și, pe de altă parte, la aprecierea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate.

10

Prin Ordonanța Tribunalului din 23 ianuarie 2004, a fost admisă cererea de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului formulată de Comisie.

11

Prin Ordonanța Tribunalului din 18 aprilie 2005, a fost admisă cererea de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului formulată de Committee of European CD-R Manufacturers (CECMA), devenit Committee of European CD-R and DVD+/-R Manufacturers (CECMA).

12

Consiliul, susținut de Comisie și de CECMA, a solicitat respingerea acțiunii și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

13

La punctele 27-116 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 5, a articolului 7 alineatul (3) și a articolului 11 alineatul (1) din regulamentul de bază și pe o eroare vădită de apreciere a duratei amortizării normale a activelor. Acest motiv fusese împărțit în două aspecte privind, pe de o parte, aprecierea elementelor referitoare la durata amortizării și, pe de altă parte, aprecierea duratei de amortizare normală a activelor, al doilea aspect fiind, la rândul său, împărțit în cinci critici referitoare la clasificarea activelor în categoria matrițelor, la neluarea în considerare a informațiilor care decurgeau din situațiile contabile ale recurentei, la luarea în considerare a rentabilității și a investițiilor recurentei, la utilizarea metodei amortizării degresive și la caracterul pretins arbitrar al calculelor.

14

Cu privire la neluarea în considerare a informațiilor ce decurgeau din situațiile contabile ale recurentei, care constituie a doua critică din cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, la punctele 73-79 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat îndeosebi următoarele:

15

De asemenea, Tribunalul a respins al treilea motiv, întemeiat pe eroare vădită de apreciere și pe o încălcare a articolului 8 alineatele (2) și (6) din regulamentul de bază, în ceea ce privește examinarea elementelor referitoare la stabilirea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate.

16

Cu privire la aprecierea nivelului stocurilor, la punctele 193-196 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat:

17

În legătură cu aprecierea prețurilor importurilor, la punctele 201-207 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat:

18

În sfârșit, la punctele 260-279 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 8 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, în ceea ce privește examinarea efectelor unui comportament anticoncurențial al unui titular de brevete, considerând cele ce urmează:

19

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea.

20

Prin recursul formulat, Moser Baer India Ltd solicită Curții:

21

Consiliul și Comisia solicită Curții:

22

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive întemeiate, în primul rând, pe o încălcare a principiilor coerenței și anchetei diligente în ceea ce privește motivarea cuprinsă la punctele 73-79 din hotărârea atacată, în al doilea rând, pe o eroare vădită de apreciere a Tribunalului privind aspectele anchetei referitoare la prejudiciu, menționate la punctele 193-196 și 201-206 din hotărârea atacată și, în al treilea rând, pe o neluare în considerare a atribuirii prejudiciului altor factori în sensul articolului 8 alineatul (7) din regulamentul de bază, în ceea ce privește constatarea, la punctele 260-278 din hotărârea atacată, a existenței unui prejudiciu.

23

Prin scrisoarea din 6 iunie 2008, Consiliul a informat Curtea cu privire la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1293/2007 din de eliminare a taxelor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1050/2002 la importurile de compact-discuri inscriptibile originare din Taiwan și de autorizare a rambursării sau remiterii acestora, și de eliminare a taxelor compensatorii instituite prin Regulamentul (CE) nr. 960/2003 la importurile de compact-discuri inscriptibile originare din India, de autorizare a rambursării sau remiterii acestora și de încheiere a procedurii corespunzătoare (JO L 288, p. 17). În lumina adoptării Regulamentului nr. 1293/2007, Consiliul susține că nu mai este necesară pronunțarea în prezenta cauză.

24

Trebuie amintit că, din oficiu, Curtea poate invoca lipsa de interes a unei părți de a introduce sau de a continua un recurs, ca urmare a unui fapt ulterior hotărârii Tribunalului, de natură să îi înlăture caracterul prejudiciabil pentru recurent și, pentru acest motiv, poate declara recursul inadmisibil sau fără obiect. Astfel, existența unui interes al recurentului de a exercita calea de atac presupune ca recursul, prin rezultatul acestuia, să poată aduce un beneficiu părții care l-a introdus (a se vedea Hotărârea din 19 octombrie 1995, Rendo și alții/Comisia, C-19/93 P, Rec., p. I-3319, punctul 13, precum și Ordonanța din , Saint-Gobain Glass Deutschland/Comisia, C-503/07 P, Rep., p. I-2217, punctul 48).

25

În speță, trebuie totuși arătat că interesul recurentei de a obține anularea hotărârii atacate și, în mod indirect, a regulamentului în litigiu nu poate fi negat pentru motivul că acesta din urmă nu mai produce efecte pentru viitor. Astfel, o asemenea anulare este susceptibilă, prin ea însăși, de a avea consecințe juridice, în special prin evitarea recrudescenței unei practici nelegale din partea instituțiilor comunitare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 1986, AKZO Chemie și AKZO Chemie UK/Comisia, 53/85, Rec., p. 1965, punctul 21).

26

În definitiv, după cum a arătat avocatul general la punctul 37 din concluzii, regulamentul în litigiu nu a fost abrogat în totalitate și continuă să producă efecte pentru taxele compensatorii care au fost percepute până la 4 noiembrie 2006.

27

În aceste condiții, Curtea nu este în măsură să constate că recursul a devenit lipsit de obiect.

28

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul nu a respectat, astfel cum se impune, principiile coerenței și anchetei diligente atunci când a estimat că instituțiile comunitare au acționat în mod legal considerând activele sale active reclasificate în matrițe care beneficiau de subvenția respectivă, supusă unei repartizări la o perioadă de amortizare de 4,2 ani.

29

Consiliul susține că acest motiv este inadmisibil, întrucât recurenta ar urmări să conteste constatările de fapt efectuate de Tribunal și să invoce în fața Curții un motiv nou, neinvocat în prima instanță, și anume încălcarea principiilor coerenței și bunei administrări în ceea ce privește clasificarea activelor în categoria matrițelor.

30

Comisia susține că acest motiv este inadmisibil, întrucât prin acesta se urmărește să se determine reexaminarea de către Curte a constatărilor de fapt ale Tribunalului, fără a exista un indiciu al vreunei denaturări a elementelor de probă din partea acestuia.

31

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, din articolul 225 CE și din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție rezultă că Tribunalul este singurul competent, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte. Odată ce Tribunalul a constatat sau a apreciat faptele, Curtea este competentă, în temeiul articolului 225 CE, să exercite un control asupra calificării juridice a acestor fapte și asupra consecințelor juridice care au fost stabilite de Tribunal pe baza acestora (a se vedea în special Hotărârea din 6 aprilie 2006, General Motors/Comisia, C-551/03 P, Rec., p. I-3173, punctul 51, Hotărârea din , Evonik Degussa/Comisia, C-266/06 P, punctul 72, precum și Hotărârea din , Coop de France bétail et viande și alții/Comisia, C-101/07 P și C-110/07 P, punctul 58).

32

Astfel, Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra situației de fapt și nici, în principiu, să examineze probele pe care Tribunalul le-a reținut în susținerea acesteia. Într-adevăr, din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale ale dreptului, precum și normele de procedură aplicabile în materie de sarcină a probei și de administrare a probelor, numai Tribunalul are competența de a aprecia valoarea care trebuie să fie atribuită elementelor care i-au fost prezentate. Prin urmare, această apreciere nu constituie, cu excepția cazului denaturării acestor elemente, o problemă de drept supusă ca atare controlului Curții (a se vedea în special Hotărârile citate anterior General Motors/Comisia, punctul 52, și Evonik Degussa/Comisia, punctul 73, precum și Coop de France bétail et viande și alții/Comisia, punctul 59).

33

Pe de altă parte, este important de amintit că o denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile dosarului, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (a se vedea în special Hotărârile citate anterior General Motors/Comisia, punctul 54, și Evonik Degussa/Comisia, punctul 74, precum și Coop de France bétail et viande și alții/Comisia, punctul 60).

34

În schimb, aspectul dacă Tribunalul a putut, în mod întemeiat, să concluzioneze pe baza faptelor menționate că instituțiile comunitare nu au încălcat nici obligația de diligență, nici obligația de motivare reprezintă o chestiune de drept supusă controlului Curții în cadrul unui recurs (a se vedea Hotărârea din 20 noiembrie 1997, Comisia/V, C-188/96 P, Rec., p. I-6561, punctul 24, și Hotãrârea din , Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C-189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P-C-208/02 P și C-213/02 P, Rec., p. I-5425, punctul 453, precum și Hotărârea din , Țările de Jos/Comisia, C-405/07 P, Rep., p. I-8301, punctul 44).

35

În speță, recurenta critică înainte de toate Tribunalul de a nu fi respectat principiile coerenței și anchetei diligente, întrucât nu a identificat nicio normă de drept substanțial sau de procedură pentru a afirma că, în vederea aplicării perioadei de amortizare de 4,2 ani, Consiliul avea dreptul să ia în considerare toate activele clasificate în categoria matrițelor. Procedând astfel, recurenta intenționează să conteste modul în care Tribunalul a apreciat afirmația acesteia, menționată la punctul 73 din hotărârea atacată, potrivit căreia clasificarea activelor în categoria matrițelor nu privea toate activele în discuție.

36

În această privință, rezultă din hotărârea atacată, în special din cuprinsul punctelor 75 și 78, că Tribunalul a luat în considerare afirmația recurentei, precum și elementele prezentate de părți în răspunsul la întrebarea scrisă privind clasificarea activelor în categoria matrițelor și a concluzionat că recurenta nu prezentase instituțiilor comunitare elemente care le-ar fi permis să verifice exactitatea afirmației acesteia și că, prin urmare, aprecierea efectuată în cadrul regulamentului în litigiu nu putea fi contestată.

37

Argumentul întemeiat pe nerespectarea de către Tribunal a principiilor coerenței și anchetei diligente trebuie, așadar, respins ca nefondat.

38

În măsura în care recurenta urmărește să pună în discuție și aprecierea faptelor efectuată de Tribunal, prin contestarea esențială a faptului că elementele reținute la punctele 75, 77 și 78 din hotărârea atacată sunt suficiente pentru a se demonstra că instituțiile comunitare nu au avut posibilitatea să estimeze valoarea exactă a activelor clasificate în categoria matrițelor, acest argument trebuie declarat inadmisibil, întrucât acest demers vizează obținerea unei reexaminări a aprecierilor de fapt cu privire la care Curtea nu are competență în cadrul unui recurs.

39

De altfel, recurenta susține, pe de o parte, că, în lipsa elementelor necesare calculării valorii subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii, instituțiile comunitare ar fi trebuit să invoce în mod explicit articolul 28 din regulamentul de bază. Pe de altă parte, recurenta afirmă că, în răspunsul la o întrebare scrisă adresată de Tribunal, a demonstrat că, pe baza informațiilor prezentate de instituțiile comunitare și a datelor cuprinse în anexa la declarația fiscală, care prezentau calculul amortizării, instituțiile comunitare cunoșteau sau ar fi trebuit să cunoască cu ușurință faptul că ponderea activelor care nu fuseseră clasificate sau reclasificate drept matrițe se ridica la cel puțin 23% din toate activele importate.

40

În această privință, trebuie arătat că motivele noi, care nu au fost cuprinse în acțiune, nu pot fi invocate în recurs, astfel cum rezultă din articolul 113 alineatul (2) și din articolul 116 alineatul (1) din Regulamentul de procedură (a se vedea Hotărârea din 19 iunie 1992, V./Parlamentul European, C-18/91 P, Rec., p. I-3997, punctul 21, și Hotărârea din , British Steel/Comisia, C-1/98 P, Rec., p. I-10349, punctul 47).

41

Or, în speță, doar în fața Curții recurenta a invocat pentru prima dată o încălcare a articolului 28 din regulamentul de bază determinată de faptul că informațiile ce decurgeau din declarația sa fiscală nu au fost luate în considerare în mod suficient pentru a se constata că toate activele subvenționate nu au fost reclasificate în categoria matrițelor. Prin urmare, se impune constatarea că acest argument este nou și, așadar, inadmisibil în cadrul prezentului recurs.

42

Cu privire la argumentul întemeiat pe proba adusă de recurentă a pretinsei cunoașteri, de către instituțiile comunitare, a ponderii activelor subvenționate care nu erau clasificate în categoria matrițelor, se impune constatarea că vizează obținerea unei noi aprecieri a faptelor care, în lipsa invocării unei denaturări, nu este de competența Curții în cadrul unui recurs.

43

Rezultă, așadar, că primul motiv trebuie respins în totalitate.

44

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de apreciere a faptelor reținute în cadrul stabilirii prejudiciului. Acest al doilea motiv cuprinde două aspecte privind, pe de o parte, aprecierea eronată a nivelului importurilor de CD-R-uri originare din India și, pe de altă parte, aprecierea eronată a nivelului stocurilor industriei comunitare considerate indiciu al prejudiciului.

45

Cu privire la aprecierea eronată a nivelului importurilor de CD-R-uri originare din India, recurenta invocă trei argumente. În primul rând, aceasta contestă concluzia Tribunalului potrivit căreia instituțiile comunitare au respins în mod corect afirmația acesteia potrivit căreia, în privința unor cantități mici, formula statistică aplicată pentru datele Eurostat nu era fiabilă. Aceste date ar fi constat într-un „cod CN” compus din CD-R-uri, precum și din alte produse de tip similar și ar fi fost bazate pe o formulă dezvoltată de industria comunitară a CD-R-urilor. În plus, recurenta era singura exportatoare de CD-R-uri din India către Uniunea Europeană, propriile date fiind singura sursă fiabilă pentru stabilirea volumelor și a valorilor de import.

46

În al doilea rând, recurenta consideră eronată constatarea instituțiilor comunitare, confirmată de Tribunal, potrivit căreia datele Eurostat și propriile date financiare au condus la rezultate foarte comparabile. Astfel, potrivit datelor recurentei, în anul 2000 prețul exporturilor proprii ar fi crescut până la sfârșitul perioadei în care a fost efectuată ancheta. Or, această constatare nu ar corespunde datelor Eurostat care ar indica o scădere a prețurilor cu 59%.

47

În al treilea rând, recurenta susține că a contestat întotdeauna faptul că, în privința nivelurilor prețurilor la import, Consiliul ar fi efectuat comparații pertinente și afirmă că un moment diferit pentru perioada în care a fost efectuată ancheta ar fi determinat în mod clar instituțiile comunitare să ajungă la o concluzie diferită. Așadar, ar fi inexactă concluzia Tribunalului potrivit căreia recurenta nu afirmă că luarea în considerare a unui moment de plecare diferit în privința datelor sale ar fi putut conduce la concluzii diferite în ceea ce privește prețurile la importurile de CD-R-uri din India.

48

În opinia Consiliului, susținut de Comisie, prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv recurenta contestă constatările prin care Tribunalul a confirmat acuratețea faptelor enunțate în regulamentul în litigiu. Rezultă astfel că acest aspect al celui de al doilea motiv ar trebui declarat inadmisibil.

49

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, din articolul 225 CE, din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție și din articolul 112 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul său de procedură, un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate în hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod specific această cerere (a se vedea în special Hotărârea din 3 martie 2005, Biegi Nahrungsmittel și Commonfood/Comisia, C-499/03 P, Rec., p. I-1751, punctul 37, Hotărârea din , Koninklijke Coöperatie Cosun/Comisia, C-68/05 P, Rec., p. I-10367, punctul 54, precum și Ordonanța din , Ricosmos/Comisia, C-420/05 P, punctul 64).

50

Prin urmare, nu îndeplinește cerințele de motivare ce rezultă din dispozițiile menționate la punctul precedent recursul care se limitează la a repeta sau a reproduce textual motivele și argumentele care au fost prezentate în fața Tribunalului, inclusiv cele care erau întemeiate pe fapte respinse expres de această instanță (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Biegi Nahrungsmittel și Commonfood/Comisia, punctul 38, și Koninklijke Coöperatie Cosun/Comisia, punctul 54, precum și Ordonanța Ricosmos/Comisia, citată anterior, punctul 71). Astfel, un asemenea recurs constituie în realitate o cerere care urmărește obținerea unei simple reexaminări a cererii introductive introduse la Tribunal, care nu este de competența Curții (Hotărârea din 4 iulie 2000, Bergaderm și Goupil/Comisia, C-352/98 P, Rec., p. I-5291, punctul 35, precum și Hotărârea din , Eurocoton și alții/Consiliul, C-76/01 P, Rec., p. I-10091, punctul 47).

51

În cadrul examinării primei critici din cadrul celui de al treilea motiv, la punctele 142-190 din hotărârea atacată, Tribunalul s-a pronunțat cu privire la argumentul recurentei, citat la punctul 145 din hotărâre, potrivit căruia datele Eurostat aferente anilor 1998-2000 nu erau fiabile din cauza „codului CN”, care conținea mai multe produse, diferite de CD-R-uri. Cantitatea acestor alte produse ar fi indicată în tone, astfel încât, în opinia reclamantei, în vederea estimării numărului de CD-R-uri importate, ar fi fost necesară o formulă matematică aplicată datelor Eurostat. Cu toate acestea, tot în opinia reclamantei, întrucât cantitățile erau foarte mici, o asemenea formulă nu ar fi fiabilă din punct de vedere statistic. În această privință, la punctul 171 din hotărârea atacată, Tribunalul a concluzionat că recurenta nu a prezentat niciun element de probă în susținerea afirmației potrivit căreia formula statistică aplicată datelor Eurostat pentru a determina datele în discuție nu ar fi fiabilă în cazul unor cantități mici.

52

La punctele 201-206 din hotărârea atacată, Tribunalul se limitează să aprecieze nivelul prețurilor importurilor în cadrul celei de a treia critici expuse în al treilea motiv invocat în fața sa. Prin intermediul acestei a treia critici, în primă instanță, recurenta a susținut în primul rând că, întrucât au concluzionat în sensul scăderii prețurilor importurilor, instituțiile comunitare s-ar fi întemeiat pe datele aferente anilor 1998-2000, care nu erau nici pertinente, nici fiabile. În al doilea rând, recurenta a susținut că faptul că prețurile la import au fost analizate și pe baza datelor cifrice furnizate de aceasta nu ar adăuga nimic cu privire la acest aspect, întrucât datele în discuție ar fi fost prezentate de instituțiile comunitare într-un mod inadecvat.

53

La punctul 203 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că analiza datelor cifrice furnizate de recurentă a condus la rezultate foarte comparabile cu cele bazate pe datele Eurostat, și anume o scădere a prețurilor cu 54%. În susținerea acestei constatări, respingând afirmația recurentei potrivit căreia prezentarea acestor date cifrice este inexactă, Tribunalul face trimitere la al șaizeci și unulea considerent și la al șaizeci și doilea considerent ale regulamentului în litigiu, în cuprinsul cărora instituțiile comunitare au comparat datele Eurostat cu datele cifrice furnizate de recurentă și au ajuns la concluzii similare în ceea ce privește perioada relevantă.

54

În aceste condiții, se impune constatarea că primul și al doilea argument ale primului aspect din cadrul celui de al doilea motiv trebuie declarate inadmisibile, acestea constituind în realitate o cerere de reexaminare a aprecierilor de fapt, fără precizarea unei erori de drept care ar vicia hotărârea atacată.

55

Cu privire la al treilea argument al primului aspect din cadrul celui de al doilea motiv, recurenta arată că a susținut întotdeauna că un alt moment pentru perioada în care a fost efectuată ancheta ar fi determinat în mod clar instituțiile comunitare să ajungă la o concluzie diferită. Astfel, la punctul 101 din cererea introductivă la prima instanță, recurenta a menționat că faptul că, în regulamentul în litigiu, Consiliul ar fi efectuat comparații privind nivelurile prețurilor de import lipsite de pertinență este revelator pentru lipsa de obiectivitate manifestată de instituțiile comunitare sau, în subsidiar, pentru existența unei erori vădite de apreciere a tendințelor privind prețurile importurilor din India.

56

Consiliul susține că acest punct din cuprinsul cererii introductive la prima instanță face trimitere nu la datele cifrice ale recurentei, ci la datele colectate de instituțiile comunitare. Prin urmare, chiar dacă se presupune că această referire a recurentei la cererea sa introductivă la prima instanță conține un argument care să susțină teza potrivit căreia luarea în considerare a unui alt moment de plecare pentru datele furnizate de recurentă ar determina concluzii diferite, acest element nu ar da dreptate recurentei, deoarece sintagma „datele sale”, cuprinsă la punctul 205 din hotărârea atacată, nu face trimitere la datele cifrice ale recurentei.

57

La punctul 205 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, deși datele furnizate de recurentă se raportează la perioada ce a debutat la 1 aprilie 1999, în timp ce datele Eurostat privesc perioada ce a debutat la , această unică împrejurare nu determină calificarea drept inexactă a constatării Consiliului potrivit căreia datele cifrice ale Eurostat și cele ale recurentei demonstrează tendințe concordante. Tribunalul a concluzionat că recurenta nu a menționat că luarea în considerare a altui moment inițial referitor la datele proprii ar fi putut determina concluzii diferite în ceea ce privește prețurile importurilor. Prin urmare, Tribunalul a apreciat că recurenta nu a demonstrat existența unei erori de fapt sau a unei erori vădite de apreciere cu privire la analiza prețurilor importurilor.

58

Cu privire la analiza menționată, recurenta a contestat, în primă instanță, momentul ales pentru perioada în care a fost efectuată ancheta și comparațiile efectuate privind nivelul prețurilor de import. În această privință, concluziile Tribunalului sunt cuprinse la punctele 170-178 și, respectiv, 201-207 din hotărârea atacată. În schimb, recurenta nu a invocat în primă instanță argumentul privind punctul de plecare cronologic al analizei datelor pe care ea însăși le-a comunicat instituțiilor comunitare. După cum a arătat avocatul general la punctul 110 din concluzii, acest argument a devenit, așadar, nou și, prin urmare, inadmisibil în cadrul recursului, iar Tribunalul nu poate fi criticat de a fi viciat hotărârea atacată printr-o omisiune de a se pronunța.

59

Prin urmare, al treilea argument al primului aspect din cadrul celui de al doilea motiv trebuie respins ca inadmisibil.

60

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare, întrucât a menținut constatarea Consiliului cuprinsă în al o sută treilea considerent al regulamentului în litigiu, potrivit căreia stocurile industriei comunitare s-au deteriorat considerabil. Recurenta amintește că nu a contestat datele referitoare la stocuri, preluate în acest regulament, pentru motivul că au rezultat din informații confidențiale furnizate de producătorii comunitari. În schimb, recurenta subliniază că a contestat întotdeauna concluziile regulamentului menționat, potrivit cărora evoluția stocurilor indica un prejudiciu adus industriei comunitare.

61

Recurenta susține că, în intervalul cuprins între anul 1998 și perioada în care a fost efectuată ancheta, producția industriei comunitare crescuse cu 432% și, cu toate acestea, în intervalul cuprins între anul 2000 și acea perioadă nivelul stocurilor s-a diminuat. Constatarea Tribunalului potrivit căreia stocurile au crescut în termeni absoluți către sfârșitul anului 2001 ar fi viciată de o eroare vădită de apreciere, întrucât nu ar fi ținut seama de creșterea considerabilă a producției industriei comunitare și faptul că ameliorarea temporară a nivelului stocurilor a coincis cu intrarea pe piață a importurilor din India.

62

În această privință, Consiliul, susținut de Comisie, consideră că recurenta se limitează să conteste aprecierea faptelor efectuată de Tribunal privind acuratețea datelor enunțate în regulamentul în litigiu. Consiliul adaugă că, din punctul de vedere al situației de fapt, constatarea Tribunalului privind creșterea stocurilor în termeni absoluți este corectă. În opinia Consiliului, creșterea stocurilor în termeni absoluți a fost atât de masivă încât a determinat și o creștere de aproape 60% în termeni relativi, în intervalul cuprins între anul 1998 și sfârșitul perioadei în care a fost efectuată ancheta (de la 9,2% la 14,6%), în pofida creșterii producției industriei comunitare.

63

Din cuprinsul punctelor 193-195 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a concluzionat, în primul rând, că recurenta nu analizează datele cifrice cuprinse în al optzecilea considerent al regulamentului în litigiu. În al doilea rând, Tribunalul a menționat că, din datele care nu au fost contestate de recurentă reiese că, pe parcursul întregului interval cuprins între sfârșitul anului 1998 și sfârșitul perioadei în care a fost efectuată ancheta, stocurile industriei comunitare au crescut în mod semnificativ. În al treilea rând, Tribunalul a concluzionat că recurenta nu a demonstrat că ameliorarea indicatorului referitor la stocuri, exprimat în procent din producție, cu începere din anul 2000, ar fi fost de natură să răstoarne tendința negativă constatată pe toată perioada analizată.

64

În măsura în care recurenta urmărește să conteste aceste aprecieri ale faptelor efectuate de Tribunal, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței citate la punctul 33 din prezenta hotărâre, o denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile dosarului, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor. În speță, reclamanta susține că interpretarea efectuată de Tribunal a diverselor date pe care aceasta le citează este viciată de o inexactitate materială și de o denaturare a elementelor de probă care se referă la stocuri în date cifrice absolute.

65

Cu toate acestea, după cum a arătat avocatul general la punctul 127 din concluzii, faptul că Tribunalul a evidențiat o creștere a stocurilor în termeni absoluți nu poate fi calificat drept o denaturare a elementelor de probă. Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctului 195 din hotărârea atacată, Tribunalul a luat de asemenea în considerare faptul că, potrivit regulamentului în litigiu, aprecierea Consiliului era întemeiată și pe o apreciere a evoluției stocurilor în termeni relativi. Cu privire la argumentul recurentei potrivit căruia ameliorarea temporară a nivelului stocurilor a coincis cu intrarea pe piață a importurilor din India, acesta constituie un argument de fapt nou, care este inadmisibil în cadrul unui recurs.

66

Trebuie respins și argumentul recurentei potrivit căruia concluzia Tribunalului, cuprinsă la punctul 195 din hotărârea atacată, referitoare la nivelurile stocurilor reprezintă o interpretare inovatoare care nu este susținută de regulamentul în litigiu. Astfel, din al optzecilea considerent al regulamentului în litigiu reiese cu claritate că stocurile exprimate în procente din producția de CD-R-uri au atins cota de 15% pe parcursul perioadei în care a fost efectuată ancheta.

67

Având în vedere cele de mai sus, al doilea aspect al celui de al doilea motiv este inadmisibil.

68

În aceste condiții, al doilea motiv trebuie respins în totalitate ca inadmisibil.

69

Recurenta susține că evaluarea prejudiciului, diferită de problematica legăturii de cauzalitate, privește rezultatele ale însăși industriei comunitare și că articolul 8 alineatul (7) din regulamentul de bază impune ca această evaluare să nu fie afectată de efectele altor factori. În această privință, recurenta consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de apreciere, întrucât a statuat că evaluarea prejudiciului privește doar diferența dintre prețurile comunitare și prețurile la import. Or, această problemă ar privi analiza din cadrul stabilirii legăturii de cauzalitate.

70

În opinia recurentei, în cadrul stabilirii prejudiciului suferit de industria comunitară, Tribunalul nu a luat în considerare impactul redevențelor excesive. Recurenta arată că unele drepturi de autor excesive, care constituie un abuz de poziție dominantă, ar fi avut un efect negativ asupra acestor rezultate. Instituțiile comunitare nu ar fi dovedit că, în lipsa acestor drepturi excesive, s-ar fi cauzat totuși un prejudiciu și că marjele de calcul al prejudiciului ar fi rămas aceleași.

71

Recurenta susține că, la punctul 272 din hotărârea atacată, Tribunalul a afirmat în mod greșit că Hotărârile citate anterior Extramet Industrie/Consiliul și Mukand și alții/Consiliul priveau cazuri de activitate anticoncurențială din partea producătorilor comunitari înșiși, în timp ce, în speță, practica anticoncurențială nu este imputabilă producătorilor comunitari.

72

În opinia recurentei, pertinența practicii anticoncurențiale, astfel cum a fost prezentată în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea Mukand și alții/Consiliul, citată anterior, nu rezultă din faptul că însăși industria comunitară de CD-R-uri era complice la o activitate anticoncurențială, ci provine din faptul că rezultatele acestei industrii erau afectate de această practică, iar efectele acestei activități anticoncurențiale trebuie, așadar, eliminate pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (7) din regulamentul de bază.

73

Consiliul susține că al treilea motiv este inadmisibil și, în orice situație, nefondat. Consiliul arată că recurenta nu precizează care este concluzia cuprinsă în hotărârea atacată pe care o contestă și nici în ce constă încălcarea vreunei norme juridice comunitare pe care o impută Tribunalului.

74

În opinia Consiliului, din jurisprudența constantă a Curții reiese că poate exista o legătură de cauzalitate între importurile care fac obiectul subvențiilor și prejudiciul adus industriei comunitare, chiar dacă pierderile datorate importurilor constituie numai unul dintre factorii care aduc un prejudiciu. Analiza legăturii de cauzalitate trebuie să determine instituțiile comunitare să verifice dacă nici alți factori cunoscuți care aduc un prejudiciu nu au întrerupt această legătură între importurile ce fac obiectul unor subvenții și prejudiciul constatat. Prin urmare, impactul importurilor care fac obiectul unor subvenții trebuie să fie atât de minim încât prejudiciul cauzat de aceste importuri să nu poată fi considerat important.

75

Pe de altă parte, critica exprimată de recurentă cu privire la interpretarea realizată de Tribunal a Hotărârii Mukand și alții/Consiliul, citată anterior, cuprinsă la punctul 272 din hotărârea atacată, ar fi înșelătoare. Recurenta ar denatura sensul acestui punct, lăsând să se înțeleagă că Tribunalul nu ar fi examinat argumentul referitor la redevențele excesive. Or, Tribunalul ar fi examinat acest argument, în special la punctul 270 din hotărârea atacată.

76

În plus, recurenta nu ar fi demonstrat modul în care Tribunalul ar fi apreciat în mod greșit impactul redevențelor asupra industriei comunitare. Consiliul susține că, la punctele 260-279 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins argumentul potrivit căruia Consiliul nu a examinat acest impact și nu a considerat necesară stabilirea efectelor concrete ale acestuia.

77

Comisia invocă și inadmisibilitatea acestui motiv. Astfel, recurenta ar urmări să obțină din partea Curții o nouă apreciere a faptelor și nu ar ataca constatarea principală a Tribunalului potrivit căreia practica anticoncurențială nu ar fi imputabilă producătorilor comunitari.

78

Cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată de instituțiile comunitare, trebuie amintit că din dispozițiile menționate și din jurisprudența citată la punctul 49 din prezenta hotărâre rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate în hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod specific această cerere.

79

În speță, recurenta contestă tocmai punctul 272 din hotărârea atacată, potrivit căruia practica anticoncurențială invocată nu este imputabilă comportamentului producătorilor comunitari. Prin intermediul acestui motiv, recurenta indică în mod clar elementele hotărârii atacate pe care le critică și dezvoltă o argumentare juridică ce urmărește să demonstreze că Tribunalul a săvârșit o eroare în cadrul aprecierii modului de aplicare de către instituțiile comunitare a articolului 8 alineatul (7) din regulamentul de bază.

80

Prin urmare, trebuie respins argumentul privind inadmisibilitatea, întemeiat pe lipsa indicării cu precizie a elementelor criticate în hotărârea atacată.

81

La punctul 260 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat, în mod întemeiat, că în cadrul stabilirii prejudiciului, instituțiile comunitare au obligația să examineze dacă prejudiciul decurge în mod efectiv din importurile care au făcut obiectul unor subvenții și de a nu lua în considerare orice prejudiciu care decurge din alți factori și, în special, pe cel care și-ar avea cauza într-un comportament anticoncurențial în care sunt implicați producătorii comunitari. În continuare, la punctul 263 din hotărârea atacată, Tribunalul admite că, din al o sută treizeci și cincilea considerent al regulamentului în litigiu nu rezultă că instituțiile comunitare au examinat în mod efectiv problema dacă prejudiciul reținut nu decurgea din pretinsul comportament anticoncurențial.

82

Prin urmare, la punctele 264-272 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat în ce măsură Consiliul nu a luat în considerare eventualul prejudiciu care decurgea din comportamentul anticoncurențial invocat de recurentă.

83

Cu privire la impactul redevențelor asupra legăturii de cauzalitate, la punctul 269 din hotărârea atacată, Tribunalul a subliniat în mod corect că instituțiile comunitare au obligația să examineze dacă efectele rezultate dintr-un factor extern au fost de natură să întrerupă legătura de cauzalitate dintre importurile în discuție și prejudiciul adus industriei comunitare. Or, Tribunalul a considerat că această examinare nu presupune în mod obligatoriu o stabilire a efectelor concrete ale factorului în discuție.

84

În continuare, la punctul 270 din hotărârea atacată, Tribunalul a menținut concluzia Consiliului potrivit căreia plata redevențelor nu a putut avea vreun impact asupra prejudiciului cauzat de importurile subvenționate, întrucât aceste redevențe existau deja înainte ca importurile în discuție să fi devenit importante.

85

Trebuie amintit că în domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile comunitare dispun de o putere largă de apreciere, datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le analizeze (a se vedea Hotărârea din 27 septembrie 2007, Ikea Wholesale, C-351/04, Rep., p. I-7723, punctul 40 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din , AGST Draht- und Biegetechnik, C-398/05, Rep., p. I-1057, punctul 33).

86

Potrivit unei jurisprudențe constante, stabilirea existenței unui prejudiciu adus industriei comunitare presupune aprecierea unor situații economice complexe, iar controlul judiciar al unei astfel de aprecieri trebuie să se limiteze, așadar, la verificarea respectării normelor de procedură, a acurateței faptelor reținute, a absenței vreunei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței unui abuz de putere. Această situație se regăsește în special în ceea ce privește stabilirea factorilor care aduc un prejudiciu industriei comunitare în cadrul unei proceduri antisubvenții (a se vedea Hotărârea AGST Draht- und Biegetechnik, citată anterior, punctul 34).

87

La momentul stabilirii prejudiciului, Consiliul și Comisia au obligația de a examina dacă prejudiciul pe care înțeleg să îl rețină decurge efectiv din importuri care au făcut obiectul unor subvenții și de a nu lua în considerare niciun prejudiciu care decurge din alți factori și, în special, pe cel care și-ar avea cauza în propriul comportament al producătorilor comunitari (a se vedea Hotărârile citate anterior Extramet Industrie/Consiliul, punctul 16, și AGST Draht- und Biegetechnik, punctul 35).

88

În această privință, instituțiile comunitare au obligația să verifice dacă efectele acestor alți factori nu au fost de natură să întrerupă legătura de cauzalitate dintre, pe de o parte, importurile respective și, pe de altă parte, prejudiciul adus industriei comunitare. Acestea au de asemenea obligația să verifice că prejudiciul determinat de acești factori nu este contabilizat în stabilirea prejudiciului în sensul articolului 8 alineatul (7) din regulamentul de bază și că, prin urmare, taxa compensatorie aplicată nu depășește ceea ce este necesar pentru eliminarea prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unei subvenții.

89

Este evident că un comportament care afectează în mod direct prețurile produselor fabricate în Comunitate, în speță plata redevențelor, poate fi susceptibil să repună în discuție, în primul rând, legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciu (a se vedea în acest sens Hotărârea AGST Draht- und Biegetechnik, citată anterior, punctele 45-54) și, în al doilea rând, evaluarea prejudiciului adus industriei comunitare ca urmare a subcotării prețurilor importurilor respective.

90

Potrivit articolului 8 alineatul (7) din regulamentul de bază, sunt analizați și factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unor subvenții, astfel încât prejudiciul adus de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor respective. Astfel, obiectivul acestei norme este de a nu conferi industriei comunitare o protecție care depășește ceea ce este necesar.

91

Cu toate acestea, dacă instituțiile comunitare constată că, în pofida unor asemenea factori, prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unor subvenții este important, în sensul articolului 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, se poate stabili, așadar, legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciul suferit de industria comunitară. În speță, după cum a constatat Tribunalul la punctul 269 din hotărârea atacată, în vederea stabilirii în ce măsură se menține legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciul adus industriei comunitare, este suficient ca instituțiile comunitare să constate că, în pofida unui asemenea factor extern, prejudiciul cauzat de importurile în discuție a fost important.

92

În această privință, în primul rând, la punctul 270 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că plata redevențelor nu a putut avea vreun impact asupra prejudiciului cauzat de importurile subvenționate, întrucât acest factor era prezent înainte ca importurile respective să fi devenit importante.

93

În al doilea rând, la punctul 274 din hotărârea atacată, Tribunalul a luat în considerare faptul că toți producătorii de CD-R-uri, inclusiv recurenta, trebuiau să plătească redevențele pretins anticoncurențiale. Această practică anticoncurențială invocată nu era, așadar, de natură să repună în discuție concluzia potrivit căreia plata redevențelor nu a afectat prejudiciul adus industriei comunitare ca urmare a importurilor subvenționate, întrucât această practică a afectat atât prețurile comunitare, cât și prețurile la import. Acest factor extern nu mai era susceptibil să aibă o influență asupra diferenței dintre prețurile comunitare și prețurile importurilor în discuție. Prin urmare, la punctul 275 din hotărârea atacată, Tribunalul a concluzionat în mod întemeiat că a existat posibilitatea pentru Consiliu să considere că redevențele pretins excesive nu puteau să influențeze calcularea nivelului de subcotare și că, prin urmare, concluzia cuprinsă în al o sută treizeci și patrulea considerent al regulamentului în litigiu nu era nerezonabilă.

94

Rezultă astfel că Tribunalul a demonstrat în mod suficient că, în cadrul stabilirii prejudiciului, efectele acestor factori externi erau diferite și nu erau atribuite efectelor prejudiciabile ale importurilor subvenționate.

95

Prin urmare, și al treilea motiv trebuie respins în totalitate ca nefondat.

96

Întrucât nu a fost admis niciunul dintre motivele invocate de Moser Baer India Ltd, recursul trebuie respins.

97

Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a solicitat obligarea Moser Baer India Ltd la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit alineatului (4) al articolului 69, aplicabil și procedurii de recurs în temeiul aceluiași articol 118, Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște: