—

pentru doamna Klöppel, de domnul D. Rief;

—

pentru Tiroler Gebietskrankenkasse, de doamna A. Bramböck, în calitate de agent;

—

pentru guvernul austriac, de doamna C. Pesendorfer, în calitate de agent;

—

pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de doamna W. Ferrante, avvocato dello Stato;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul V. Kreuschitz, în calitate de agent,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolelor 3 și 72 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2001 (JO L 187, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 51, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”), precum și a articolului 10a din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 410/2002 al Comisiei din 27 februarie 2002 (JO L 62, p. 17, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 110, denumit în continuare „Regulamentul nr. 574/72”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Klöppel, pe de o parte, și Tiroler Gebietskrankenkasse, pe de altă parte, privitor la intervalul de timp în cursul căruia persoana interesată poate beneficia, în Austria, de alocația pentru îngrijirea copilului.

3

În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Egalitatea de tratament”:

„(1)   Sub rezerva dispozițiilor speciale ale prezentului regulament, persoanele care au reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre căruia i se aplică prezentul regulament au aceleași obligații și se bucură de aceleași avantaje prevăzute de legislația oricărui stat membru ca și cetățenii acelui stat.

[…]”

4

Articolul 4 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Probleme reglementate”, prevede:

„(1)   Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la următoarele domenii de securitate socială:

[…]

[…]”

5

Articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Cumularea perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau activitate independentă”, prevede:

„În cazul în care legislația unui stat membru condiționează dobândirea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de asigurare, activitate salariată sau activitate independentă, instituția competentă a acelui stat ia în considerare în acest scop, în măsura necesară, perioadele de asigurare, activitate salariată sau activitate independentă realizate în orice alt stat membru, ca și cum ar fi perioade realizate în temeiul legislației pe care o aplică.”

6

Potrivit articolului 10a din Regulamentul nr. 574/72, intitulat „Reguli aplicabile în cazul în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă se supune succesiv legislației mai multor state membre, în cursul aceleiași perioade sau a unei părți a perioadei”:

„Dacă un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă s-a aflat succesiv sub incidența legislației a două state membre în perioada dintre două termene de plată a prestației familiale în temeiul legislației unuia sau a ambelor state membre respective, se aplică următoarele reguli:

[…]”

7

Articolul 5 din Legea privind alocația pentru îngrijirea copilului (Kinderbetreuungsgeldgesetz) din 8 august 2001 (BGBl. I, 103/2001, denumită în continuare „KBGG”) prevede:

„1.   Alocația pentru îngrijirea copilului se acordă cel mult până la împlinirea de către copil a vârstei de 36 de luni, cu excepția cazurilor prevăzute în continuare.

2.   În cazul în care un singur părinte solicită acordarea alocației pentru îngrijirea copilului, aceasta se acordă cel mult până la împlinirea de către copil a vârstei de 30 de luni. În cazul în care și al doilea părinte solicită acordarea alocației pentru îngrijirea copilului, dreptul la alocație se prelungește după încheierea celei de a treizecea luni până la sfârșitul perioadei pentru care primul părinte a solicitat alocația, dar fără a depăși momentul împlinirii de către copil a vârstei de 36 de luni.

3.   Alocația pentru îngrijirea copilului poate fi încasată de către cei doi părinți în mod alternativ, modificarea putând avea loc de două ori în privința fiecărui copil. […]”

8

Doamna Klöppel, resortisant german și funcționar al landului Renania de Nord-Westfalia, cu reședința în Austria, este angajată ca profesor în cadrul unui liceu situat în Germania. Până la 18 august 2004, aceasta a avut reședința în Germania, unde, la 11 aprilie 2004, s-a născut fiica sa. Domnul Kraler, resortisant austriac, partenerul doamnei Klöppel și tatăl copilului, s-a mutat începând cu 1 martie 2004 la domiciliul acesteia pentru a-i oferi sprijinul său înainte de naștere și pentru a asigura îngrijirea copilului după nașterea acestuia. În acest scop, domnul Kraler a beneficiat din partea Universității din Innsbruck, angajatorul său din Austria, de un concediu fără plată. În ceea ce o privește, doamna Klöppel a obținut un concediu fără plată și fără posibilitatea desfășurării de activități cu normă redusă, în perioada 22 iulie 2004-10 aprilie 2007.

9

După nașterea fiicei lor, doamna Klöppel și domnul Kraler, care locuiau în acel moment în Germania, au beneficiat de alocația pentru educație acordată în acest stat membru, domnul Kraler încasând această alocație, în ceea ce îl privește, în perioada 11 aprilie-11 august 2004.

10

La 18 august 2004, doamna Klöppel și domnul Kraler, însoțiți de copilul acestora, s-au mutat în Austria, unde domnul Kraler și-a reluat activitatea profesională.

11

Începând cu această dată și până la 11 octombrie 2006, doamna Klöppel a beneficiat de alocația austriacă pentru îngrijirea copilului. Solicitarea sa de prelungire a perioadei de acordare a acestei alocații până la 10 aprilie 2007 a fost respinsă printr-o decizie a Tiroler Gebietskrankenkasse din 3 mai 2006. Acest refuz a fost întemeiat pe prevederile articolului 5 alineatul 2 din KBGG, în conformitate cu care, în cazul în care un singur părinte solicită acordarea alocației pentru îngrijirea copilului, aceasta se acordă pentru o perioadă de maximum 30 de luni care urmează nașterii copilului în cauză, însă dacă al doilea părinte încasează (sau a încasat) la rândul său această alocație, dreptul la alocație poate fi acordat timp de 36 de luni, părinții beneficiind în mod alternativ de respectiva alocație. Cu toate acestea, faptul că domnul Kraler a încasat alocația pentru educație în Germania între 11 aprilie și 11 august 2004 nu a fost luat în considerare cu ocazia examinării dreptului doamnei Klöppel la alocația pentru îngrijirea copilului pentru o perioadă de 36 de luni.

12

Doamna Klöppel a formulat o acțiune împotriva acestei decizii.

13

Landesgericht Innsbruck a urmat argumentele Tiroler Gebietskrankenkasse și a respins acțiunea doamnei Klöppelt, considerând că aceasta din urmă nu avea dreptul la alocația pentru îngrijirea copilului decât pentru o perioadă de 30 de luni.

14

Doamna Klöppel a declarat apel împotriva acestei decizii și, în aceste condiții, Oberlandesgericht Innsbruck a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 72 din Regulamentul […] nr. 1408/71 […], coroborat cu articolul 3 din acest regulament, precum și cu articolul 10a din Regulamentul […] nr. 574/72 […], trebuie interpretat în sensul că perioadele de încasare a prestațiilor familiale într-un stat membru [aici, în Republica Federală Germania – alocația federală pentru educație (Bundeserziehungsgeld)] trebuie să beneficieze de egalitate de tratament în scopul recunoașterii dreptului la prestații comparabile într-un alt stat membru [aici, în Austria – alocația pentru îngrijirea copilului (Kinderbetreuungsgeld)] și că trebuie, prin urmare, să fie asimilate perioadelor de încasare în cel de al doilea stat, pentru obținerea dreptului la prestații în acest din urmă stat atunci când, în timpul acestor perioade de acordare a alocațiilor, ambii părinți au calitatea de lucrători salariați în sensul articolului 1 litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71?”

15

Instanța de trimitere evidențiază că, în situația doamnei Klöppel, perioadele de referință luate în considerare pentru recunoașterea dreptului la alocația pentru îngrijirea copilului sunt apreciate în mod diferit, după cum acestea au fost petrecute în Austria sau într-un alt stat membru. Astfel, dacă domnul Kraler ar fi asigurat îngrijirea copilului său în Austria și, prin urmare, ar fi încasat alocația în acest stat membru, doamna Klöppel ar fi îndreptățită să pretindă respectiva alocație pe o perioadă mai lungă. În acest context și după ce a constatat că situația doamnei Klöppel se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1408/71, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă prevederile acestui regulament pot fi interpretate în sensul că perioadele de acordare a alocațiilor familiale în Germania trebuie să fie asimilate perioadelor de acordare a unor alocații comparabile în Austria.

16

În această privință, trebuie evidențiat în primul rând că, astfel cum susține și guvernul austriac, dreptul comunitar nu intervine în competența de care dispun statele membre în organizarea sistemelor de securitate socială și că, în lipsa unei armonizări la nivel comunitar, revine legislației fiecărui stat membru să determine condițiile de acordare a prestațiilor în materie de securitate socială, precum și cuantumul și durata acordării acestora. Totuși, în exercitarea acestei competențe, rămâne ca statele membre să respecte dreptul comunitar, în special dispozițiile Tratatului CE privitoare la libera circulație a lucrătorilor sau la libertatea recunoscută fiecărui cetățean al Uniunii Europene de a circula și de a ședea pe teritoriul statelor membre (Hotărârea din 23 noiembrie 2000, Elsen, C-135/99, Rec., p. I-10409, punctul 33).

17

Principiul nediscriminării, astfel cum este prevăzut la articolul 39 alineatul (2) CE și concretizat în domeniul securității sociale prin articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71, interzice nu numai discriminările evidente întemeiate pe cetățenia beneficiarilor regimurilor de securitate socială, ci și orice forme disimulate de discriminare care, prin aplicarea altor criterii de diferențiere, conduc, în fapt, la același rezultat (a se vedea Hotărârea din 18 ianuarie 2007, Celozzi, C-332/05, Rep., p. I-563, punctele 13 și 23).

18

Astfel, trebuie privite ca fiind indirect discriminatorii condițiile din dreptul național care, deși sunt aplicabile fără a face distincție în funcție de cetățenie, îi afectează în principal sau în marea lor majoritate pe lucrătorii migranți, precum și condițiile aplicabile fără a face distincție în funcție de cetățenie care pot fi îndeplinite mai ușor de lucrătorii naționali decât de lucrătorii migranți sau care prezintă riscul de a acționa în special în detrimentul acestora din urmă (Hotărârea Celozzi, citată anterior, punctul 24).

19

Or, refuzul de a lua în considerare, în scopul de a acorda doamnei Klöppel alocația austriacă pentru îngrijirea copilului, a perioadei în cursul căreia partenerul acesteia, domnul Kraler, a beneficiat de o prestație comparabilă în Germania este susceptibil să conducă la un astfel de rezultat, dat fiind că, în general, lucrătorii resortisanți ai altor state membre sunt cei care beneficiază, anterior instalării lor în Austria, de prestații familiale plătite în aceste alte state.

20

Trebuie remarcat faptul că în această privință Curtea nu dispune de elemente care să îi permită să examineze o eventuală justificare a unei astfel de diferențe de tratament în detrimentul lucrătorilor migranți.

21

Dat fiind că, în sine, interpretarea articolului 3 din Regulamentul nr. 1408/71 este suficientă pentru a oferi instanței de trimitere răspunsurile care să îi permită acesteia să soluționeze litigiul cu care este sesizată, nu este necesar ca articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71 și articolul 10a din Regulamentul nr. 542/72 să fie interpretate de către Curte.

22

Având în vedere considerentele ce precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată în sensul că articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 interzice ca, în scopul acordării unei prestații familiale precum alocația austriacă pentru îngrijirea copilului, un stat membru să refuze să ia în considerare perioada de încasare a unei prestații comparabile într-un alt stat membru în același mod în care ar fi procedat dacă această perioadă ar fi fost petrecută pe propriul teritoriu.

23

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2001, interzice ca, în scopul acordării unei prestații familiale precum alocația austriacă pentru îngrijirea copilului, un stat membru să refuze să ia în considerare perioada de încasare a unei prestații comparabile într-un alt stat membru în același mod în care ar fi procedat dacă această perioadă ar fi fost petrecută pe propriul teritoriu.