—

pentru Securenta Göttinger Immobilienanlagen und Vermögensmanagement AG, de R. Jouvenal, Rechtsanwalt;

—

pentru guvernul german, de domnii M. Lumma și C. Blaschke, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul portughez, de domnii L. Fernandes și R. Laires, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul Regatului Unit, de doamna Z. Bryanston-Cross, în calitate de agent, asistată de domnul P. Harris, barrister;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul D. Triantafyllou, în calitate de agent,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 2 punctul 1 și a articolului 17 alineatul (5) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1, denumită în continuare „A șasea directivă”) și în special a articolului 4 din aceasta.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Securenta Göttinger Immobilienanlagen und Vermögensmanagement AG (denumită în continuare „Securenta”), pe de o parte, și Finanzamt Göttingen (denumit în continuare „Finanzamt”), pe de altă parte, având ca obiect întinderea dreptului de deducere a sumei taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „TVA”).

3

Articolul 2 din A șasea directivă prevede:

„Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată:

[…]” [traducere neoficială]

4

Articolul 4 din A șasea directivă prevede:

„(1)   «Persoană impozabilă» înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică menționată la alineatul (2), indiferent de scopul sau rezultatele activității respective.

(2)   Activitățile economice menționate la alineatul (1) cuprind toate activitățile producătorilor, comercianților sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activitățile miniere și activitățile agricole și activitățile prestate în cadrul profesiunilor liberale. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică.

[…]” [traducere neoficială]

5

Conform articolului 13 secțiunea B din A șasea directivă:

„Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, statele membre scutesc, în anumite condiții pe care acestea le stabilesc în scopul de a asigura aplicarea corectă și directă a scutirilor de mai jos și de a preveni orice posibilă evaziune, fraudă sau abuz:

[…]

[…]” [traducere neoficială]

6

Articolul 17 din A șasea directivă are următorul cuprins:

„[…]

(2)   În măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în scopul operațiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligația de a o plăti:

(3)   Statele membre pot de asemenea acorda oricărei persoane impozabile dreptul la deducerea sau la restituirea taxei pe valoarea adăugată menționată la alineatul (2), în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în cadrul:

[…]

(5)   În cazul bunurilor și serviciilor utilizate de o persoană impozabilă atât pentru operațiunile care dau drept de deducere […], cât și pentru operațiuni care nu dau drept de deducere, deducerea este permisă numai pentru partea din taxa pe valoarea adăugată care poate fi atribuită primelor operațiuni.

Pro rata de deducere se stabilește, pentru toate operațiunile desfășurate de persoana impozabilă, conform articolului 19.

Totuși, statele membre pot:

[…]” [traducere neoficială]

7

Potrivit articolului 19 din A șasea directivă:

„(1)   Pro rata de deducere, prevăzută la articolul 17 alineatul (5) primul paragraf, este compusă dintr un raport cuprinzând următoarele sume:

Pro rata de deducere se determină anual, se stabilește ca procent și se rotunjește la o cifră care nu depășește următorul număr întreg.

(2)   Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), este exclusă de la calculul pro rata de deducere valoarea cifrei de afaceri aferente livrărilor de bunuri de capital utilizate de persoana impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice. Este de asemenea exclusă valoarea cifrei de afaceri aferente operaţiunilor imobiliare şi financiare accesorii […].

(3)   Pro rata provizorie pentru un an este cea calculată pe baza operaţiunilor anului anterior. În absenţa oricăror astfel de operaţiuni sau atunci când acestea sunt nesemnificative ca valoare, proporţia este estimată provizoriu, sub controlul autorităţilor fiscale, de către persoana impozabilă pe baza previziunilor proprii. Cu toate acestea, statele membre pot continua să aplice normele actuale.

Deducerile efectuate pe baza pro rata provizorie sunt regularizate la stabilirea pro rata definitivă, în cursul anului următor.” [traducere neoficială]

8

Articolul 1 alineatul 1 din Legea din 1993 privind impozitul pe cifra de afaceri (Umsatzsteuergesetz 1993, BGBl. 1993 I, p. 565, denumită în continuare „UStG”) supune plății TVA-ului operațiunile efectuate cu titlu oneros pe teritoriul statului de către un întreprinzător în cadrul activității sale.

9

Conform articolului 4 alineatul 8 literele e) și f) din UStG, sunt scutite operațiunile, inclusiv negocierea, dar exceptând păstrarea și gestionarea, cu privire la valori mobiliare, precum și operațiunile și negocierile cu titluri de participare în societăți sau în alte grupări de persoane.

10

Articolul 15 din UStG prevede:

„1)   Persoana impozabilă poate deduce următoarele valori ale taxei aferente intrărilor:

[…]

2)   Se exclude de la deducerea impozitului aferent intrărilor taxa pentru livrările, importul și achiziția intracomunitară de bunuri sau celelalte prestații pe care persoana impozabilă le utilizează în vederea următoarelor operațiuni:

[…]

4)   Dacă persoana impozabilă utilizează un bun livrat, importat sau achiziționat în interiorul Comunității în scopul desfășurării activității sale sau o altă prestație numai parțial în vederea realizării operațiunilor care exclud deducerea impozitului aferent intrărilor, nu este deductibilă partea din valorile impozitului aferent intrărilor care este imputabilă din punct de vedere economic operațiunilor menționate. Persoana impozabilă poate stabili sumele parțial nedeductibile procedând la o evaluare obiectivă.

[…]”.

11

Securenta desfășura, în cursul anului 1994, avut în vedere în acțiunea principală, activități de achiziționare, de gestionare și de exploatare de bunuri imobiliare, de valori mobiliare, precum și de titluri de participare și de plasamente de orice natură. Făcând ofertă publică de vânzare, această societate colecta capitalul necesar pentru aceste activități emițând acțiuni și titluri de participare tacite atipice. Prin aceasta, Securenta integra un număr mare de asociați taciți, acționând ca o societate care făcea ofertă publică de vânzare. Persoanele astfel asociate aduceau capitaluri pe care Securenta le reinvestea.

12

În cursul anului 1994, Securenta a realizat operațiuni impozabile care se ridicau la 2959800 DEM. Cifra de afaceri globală a Securenta se ridica la 6480006 DEM. Această sumă includea dividende în valoare de 226642 DEM și venituri obținute din vânzarea de valori mobiliare în sumă de 1389930 DEM, în total 1616572 DEM. Din sumele corespunzătoare TVA-ului aferent intrărilor, în total 6838535 DEM, cea mai mare parte a acestora, și anume 6161679 DEM, nu era imputabilă unor anumite operațiuni în aval.

13

Cu ocazia procedurii administrative privind stabilirea obligațiilor fiscale ale Securenta, aceasta din urmă a afirmat că toate sumele plătite ca TVA aferent intrărilor pentru cheltuielile în legătură cu achiziționarea de noi capitaluri erau deductibile pe motiv că emisiunea de acțiuni a avut legătură cu întărirea capitalului său și că această operațiune a adus beneficii activității sale economice în general.

14

Finanzamt a refuzat deducerea, pe de o parte, a valorii TVA-ului aferent intrărilor pentru cheltuielile în legătură cu emisiunea de titluri de participare tacite atipice, respectiv 4171424 DEM, precum și, pe de altă parte, a valorii TVA-ului aferent intrărilor pentru operațiunile de închiriere realizate de Securenta, respectiv 676856 DEM. În consecință, Finanzamt a evaluat la 1990254 DEM valoarea TVA-ului aferent intrărilor care nu se referă în mod direct la operațiuni în aval determinate. Pe această bază, Finanzamt a stabilit o cotă-parte utilizând o cheie de repartizare de aproximativ 45 %, rezultând din aplicarea unui criteriu în legătură cu întinderea plasamentelor realizate, astfel încât suma TVA-ului deductibil aferent intrărilor se ridica la 1567616 DEM, iar sumele rambursabile aferente anului 1994 la 1123647 DEM.

15

Prin urmare, Securenta a introdus o acțiune în justiție împotriva acestei decizii. Prin Hotărârea din 18 octombrie 2001, Niedersächsisches Finanzgericht a respins acțiunea.

16

Securenta a atacat această decizie la Bundesfinanzhof, care, printr-o hotărâre din 18 noiembrie 2004, a anulat hotărârea pronunțată de Niedersächsisches Finanzgericht.

17

Niedersächsisches Finanzgericht, sesizat din nou cu litigiul, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

18

Securenta susține că toate sumele TVA-ului aferent intrărilor pentru cheltuielile în legătură cu achiziționarea de capitaluri sunt deductibile, dat fiind că o emisiune de acțiuni servește la creșterea resurselor financiare ale unei societăți în beneficiul activității sale economice în general. Pentru a stabili întinderea dreptului de deducere, ar trebui să se definească raportul care există între operațiunile impozabile și persoanele impozabile, pe de o parte, și operațiunile impozabile și cele scutite, pe de ală parte.

19

Guvernul german consideră că deducerea TVA-ului aferent intrărilor nu este admisă decât în măsura în care cheltuielile în legătură cu emisiunea de acțiuni și de titluri de participare tacite se referă la o activitate profesională. Acest guvern arată că, în cauza principală, o parte din capitalul obținut astfel a fost alocată unor domenii în care nu se exercita nicio activitate profesională, și anume realizarea de participații financiare. Ar trebui, așadar, să se efectueze o repartizare a TVA-ului aferent intrărilor între activitatea profesională și activitatea privată utilizând o cheie de repartizare în funcție de natura investiției.

20

Guvernul portughez arată că TVA-ul aferent intrărilor nu este deductibil decât în privința operațiunilor efectuate în cadrul unei activități profesionale și că o cheie de repartizare în funcție de natura investiției reprezintă metoda de repartizare cea mai adecvată.

21

Guvernul Regatului Unit subliniază că proporția din costurile generale suportate în amonte care se află în legătură cu o activitate neeconomică nu intră în calculul privind deducerea TVA-ului aferent intrărilor. În ceea ce privește metoda de repartizare, guvernul menționat consideră că aceasta nu este reglementată de A șasea directivă, astfel încât ține de puterea de apreciere a statelor membre.

22

Comisia Comunităților Europene precizează că tratamentul fiscal al unei activități profesionale depinde de aplicabilitatea unuia dintre faptele generatoare de scutire. În timp ce operațiunile cu privire la titluri sunt scutite de TVA, livrările de bunuri imobiliare ar putea fi, dacă este cazul, impozitate. În aceste condiții, ar reveni instanței de trimitere obligația să efectueze o examinare a naturii diferitelor activități desfășurate de Securenta. În această privință, Comisia preconizează o cheie de repartizare în funcție de caracteristicile investiției, care ar trebui să fie suficient de calificată pentru a reflecta realitatea economică.

23

Prin intermediul primei întrebări formulate, instanța de trimitere urmărește să afle cum trebuie să se stabilească dreptul de deducere a TVA-ului aferent intrărilor în cazul unei persoane impozabile care exercită în același timp activități economice și activități neeconomice.

24

Pentru a răspunde la întrebarea adresată, trebuie să reamintim mai întâi că dreptul de deducere face parte integrantă din mecanismul care guvernează TVA-ul, că, în principiu, acesta nu poate fi limitat și că se exercită pentru totalitatea taxelor aferente operațiunilor impozabile efectuate în amonte (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 1995, BP Soupergaz, C-62/93, Rec., p. I-1883, punctul 18, și Hotărârea din 21 martie 2000, Gabalfrisa și alții, C-110/98-C-147/98, Rec., p. I-1577, punctul 43).

25

Regimul de deduceri instituit prin A șasea directivă vizează, într-adevăr, eliberarea integrală a întreprinzătorului de sarcina TVA-ului datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților sale economice. Sistemul comun privind TVA-ul garantează, prin urmare, neutralitatea în ceea ce privește sarcina fiscală, indiferent de finalitatea sau de rezultatele acestor activități (a se vedea Hotărârea din 14 februarie 1985, Rompelman, 268/83, Rec., p. 655, punctul 19, Hotărârea din 15 ianuarie 1998, Ghent Coal Terminal, C-37/95, Rec., p. I-1, punctul 15, și Hotărârea din 21 februarie 2006, University of Huddersfield, C-223/03, Rec., p. I-1751, punctul 47).

26

Din precizările furnizate de instanța de trimitere reiese că Securenta exercită trei tipuri de activități, și anume, în primul rând, activități neeconomice, care nu fac parte din sfera de aplicare a Celei de a șasea directive, în al doilea rând, activități economice, care fac parte, în consecință, din sfera de aplicare a acestei directive, dar sunt scutite de TVA și, în al treilea rând, activități economice impozitate. În acest context, se pune întrebarea dacă și, dacă este cazul, în ce măsură o astfel de persoană impozabilă are dreptul de a deduce TVA-ul aferent intrărilor pentru cheltuielile care nu pot fi asociate unor activități în aval determinate.

27

În ceea ce privește cheltuielile efectuate în cadrul unei emisiuni de acțiuni sau de titluri de participare tacite atipice, trebuie arătat că, pentru ca TVA-ul aferent intrărilor și aflat în legătură cu o astfel de operațiune să poată da naștere unui drept de deducere a cheltuielilor efectuate în acest context, trebuie să facă parte din elementele constitutive ale prețului operațiunilor taxate în aval care dau naștere unui drept de deducere (a se vedea Hotărârea din 22 februarie 2001, Abbey National, C-408/98, Rec., p. I-1361, punctul 28, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Cibo Participations, C-16/00, Rec., p. I-6663, punctul 31, și Hotărârea din 8 februarie 2007, Investrand, C-435/05, Rep., p. I-1315, punctul 23).

28

În aceste condiții, TVA-ul aferent intrărilor pentru cheltuielile în legătură cu emisiunea de acțiuni și de titluri de participare tacite atipice poate da naștere unui drept de deducere numai în condițiile în care capitalul astfel achiziționat a fost alocat pentru activitățile economice ale persoanei în cauză. Curtea a statuat, într-adevăr, că regimul deducerilor stabilit de A șasea directivă se referă la ansamblul activităților economice ale unei persoane impozabile, indiferent de scopul și de rezultatele acestei activități, cu condiția ca, în principiu, activitățile menționate să fie ele însele supuse plății TVA-ului (a se vedea Hotărârea Gabalfrisa, citată anterior, punctul 44, Hotărârea din 8 iunie 2000, Midland Bank, C-98/98, Rec., p. I-4177, punctul 19, și Hotărârea Abbey National, citată anterior, punctul 24).

29

Astfel cum a remarcat instanța de trimitere, în cauza principală, cheltuielile în legătură cu prestațiile realizate în cadrul emisiunii de acțiuni și de titluri de participare financiare nu erau în exclusivitate imputabile unor activități economice efectuate în aval de Securenta și nu făceau, așadar, parte din elementele constitutive ale prețurilor operațiunilor în legătură cu activitățile menționate. În schimb, dacă s-ar fi întâmplat astfel, prestațiile vizate ar fi avut o legătură directă și imediată cu activitățile economice ale persoanei impozabile (a se vedea Hotărârile citate anterior Abbey National, punctele 35 și 36, precum și Cibo Participations, punctul 33). Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții reiese că cheltuielile efectuate de Securenta pentru operațiunile financiare în cauză în acțiunea principală erau, cel puțin în parte, destinate efectuării de activități neeconomice.

30

Or, TVA-ul aferent intrărilor pentru cheltuielile efectuate de o persoană impozabilă nu poate da naștere unui drept de deducere decât în măsura în care acesta se referă la activități care, având în vedere caracterul lor neeconomic, nu intră în sfera de aplicare a Celei de a șasea directive.

31

Trebuie, așadar, să răspundem la prima întrebare că, dacă o persoană impozabilă exercită în același timp activități economice, taxate sau scutite, și activități neeconomice, care nu fac parte din sfera de aplicare a Celei de a șasea directive, deducerea TVA-ului aferent cheltuielilor în legătură cu emisiunea de acțiuni și de titluri de participare tacite atipice nu se admite decât în măsura în care aceste cheltuieli pot fi imputate activității economice a persoanei impozabile în sensul articolului 2 punctul 1 din directiva menționată.

32

Prin intermediul celei de a doua întrebări formulate, instanța de trimitere urmărește să afle dacă, în ipoteza în care deducerea TVA-ului aferent intrărilor nu este admisă decât în măsura în care cheltuielile efectuate de persoana impozabilă pot fi imputate unor activități economice, trebuie reținută o cheie de repartizare în funcție de natura investiției sau, în cazul unei aplicări prin analogie a articolului 17 alineatul (5) din A șasea directivă, în funcție de natura operațiunii, pentru a repartiza valorile TVA-ului care a grevat aceste cheltuieli.

33

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie arătat că dispozițiile din A șasea directivă nu cuprind norme privind criteriile pe care statele membre sunt obligate să le aplice atunci când adoptă dispoziții care permit o repartizare a valorii TVA-ului aferent intrărilor după cum cheltuielile corespunzătoare se referă la activități economice sau la activități neeconomice. Într-adevăr, astfel cum a arătat Comisia, normele prevăzute la articolul 17 alineatul (5) și la articolul 19 din A șasea directivă se referă la TVA-ul aferent intrărilor pentru cheltuielile care au legătură exclusiv cu activități economice, operând o repartizare, în rândul activităților menționate, între cele taxate, care dau naștere unui drept de deducere, și cele scutite, care nu dau naștere unui astfel de drept.

34

În aceste condiții și pentru ca persoanele impozabile să poată efectua calculele necesare, revine statelor membre obligația de a stabili metode și criterii adecvate în acest scop, cu respectarea principiilor care stau la baza sistemului comun privind TVA-ul.

35

În această privință, Curtea a statuat că, întrucât A șasea directivă nu cuprinde indicațiile necesare pentru astfel de calcule numerice, statele membre sunt obligate să își exercite puterea menționată ținând seama de finalitatea și de economia acestei directive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2006, Wollny, C-72/05, Rec., p. I-8297, punctul 28).

36

În special, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 47 din concluzii, măsurile pe care statele membre sunt chemate să le adopte în această privință trebuie să respecte principiul neutralității fiscale, care stă la baza sistemului comun privind TVA-ul.

37

Prin urmare, statele membre trebuie să își exercite puterea lor de apreciere astfel încât să garanteze că deducerea nu se efectuează decât pentru partea de TVA care este proporțională cu valoarea aferentă operațiunilor care dau naștere unui drept de deducere. Acestea trebuie, așadar, să se asigure că respectivul calcul al proporției între activități economice și activități neeconomice reflectă în mod obiectiv partea reală a cheltuielilor în amonte imputată fiecăreia dintre aceste două activități.

38

Trebuie adăugat că, în cadrul exercitării puterii menționate, statele membre sunt abilitate să aplice, dacă este cazul, fie o cheie de repartizare în funcție de natura investiției, fie o cheie de repartizare în funcție de natura operațiunii, fie orice altă cheie adecvată, fără a fi obligate să se limiteze la o singură metodă dintre acestea.

39

Trebuie, așadar, să se răspundă la a doua întrebare că stabilirea metodelor și a criteriilor de alocare a valorii TVA-ului achitat în amonte între activități economice și activități neeconomice în sensul Celei de a șasea directive ține de puterea de apreciere a statelor membre, care, în exercitarea acestei puteri, trebuie să țină seama de finalitatea și de economia Celei de a șasea directive și, astfel, să prevadă un mod de calcul care să reflecte în mod obiectiv partea reală a cheltuielilor în amonte imputată fiecăreia dintre aceste două activități.

40

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară: