Cauza C-372/06

Asda Stores Ltd

împotriva

Commissioners of Her Majesty’s Revenue and Customs

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de VAT and Duties Tribunal, London)

„Codul vamal comunitar — Norme de aplicare — Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 — Anexa 11 — Originea nepreferențială a mărfurilor — Receptoare de televiziune — Noțiunea «transformare sau prelucrare substanțială» — Criteriul valorii adăugate — Validitate și interpretare — Acordul de asociere CEE-Turcia — Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere — Efect direct — Interpretare”

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 decembrie 2007   I - 11228

Sumarul hotărârii

1. Originea mărfurilor – Stabilire – Transformare sau prelucrare substanțială

   (Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 24 și 249; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, anexa 11)

2. Originea mărfurilor – Stabilire – Transformare sau prelucrare substanțială

   (Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 24; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, anexa 11)

3. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE-Turcia – Uniune vamală

   [Protocolul adițional la Acordul de asociere CEE-Turcia, art. 47 alin. (1)-(3); Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 44-47]

4. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE-Turcia – Uniune vamală

   (Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 47)

5. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE-Turcia – Uniune vamală

   [Protocolul adițional la Acordul de asociere CEE-Turcia, art. 47 alin. (2); Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 46 și 47)

1.  O operațiune de asamblare a unor diferite elemente constituie o transformare sau o prelucrare substanțială susceptibilă de a fi privită ca fiind constitutivă de origine atunci când, considerată din punct de vedere tehnic și având în vedere definiția mărfii în cauză, reprezintă stadiul de producție determinant în cursul căruia este concretizată destinația componentelor utilizate și în cursul căruia sunt conferite mărfii respective proprietățile sale calitative specifice.

   Cu toate acestea, având în vedere varietatea de operațiuni care țin de noțiunea de asamblare, sunt situații în care examinarea pe baza criteriilor de ordin tehnic poate să nu fie concludentă pentru determinarea originii unei mărfi. În aceste situații, valoarea adăugată prin asamblare trebuie să fie luată în considerare ca un criteriu subsidiar.

   În această privință, Comisia, în cadrul marjei de apreciere de care dispune în scopul luării măsurilor necesare pentru aplicarea dispozițiilor Regulamentului nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar și mai ales a celor referitoare la originea mărfurilor, are competența să adopte dispoziții cu caracter general care, pentru a asigura securitatea juridică, țin seama, în timp, de situația de ansamblu a unui sector industrial și care, prin urmare, nu ar putea fi afectate de situația specială la un moment dat a uneia sau a alteia dintre întreprinderile din acest sector.

   Astfel, luarea în considerare de către Comisie a marii varietăți de operațiuni care țin de noțiunea de asamblare în întreg sectorul industrial respectiv justifică recurgerea la criteriul valorii adăugate.

   (a se vedea punctele 36, 37, 45, 46 și 51 și dispozitiv 1)

2.  Dispozițiile prevăzute în coloana 3, la poziția 8528 din Nomenclatura combinată, menționată în anexa 11 la Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, trebuie interpretate în sensul că, pentru a calcula creșterea valorii receptoarelor de televiziune color cu ocazia fabricării lor, nu este necesar să se stabilească separat originea nepreferențială a unei piese distincte, cum ar fi un șasiu, asamblată de către furnizorul produsului finit. Într-adevăr, dispozițiile în cauză sunt redactate în termeni generali și nu conferă nicio importanță decisivă, în determinarea originii produsului respectiv, vreunei componente specifice a acestuia. Important este să se țină seama de ansamblul componentelor care intervin în mod real și obiectiv în asamblarea realizată de întreprinderea care fabrică produsul finit. În acest sens, nici dispozițiile articolului 24 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, nici dispozițiile din anexa 11 la Regulamentul nr. 2454/93 nu prevăd că se poate efectua o astfel de apreciere fără a fi luate în considerare operațiunile de asamblare în totalitatea lor. Aceste dispoziții nu au în vedere să se ia în considerare, în procesul de fabricație a produsului, anumite operațiuni de asamblare în defavoarea altora și nici să se izoleze astfel în mod artificial o piesă oarecare, ea însăși rezultată dintr-o asamblare efectuată de către același furnizor. În această privință, a admite că una dintre piesele asamblate de către furnizor trebuie considerată separat în procesul de asamblare, întrucât ar putea să dobândească ea însăși calitatea de produs originar, ar însemna să se lase la aprecierea importatorului sau a furnizorului acestuia sarcina de a determina în ce stadiu al procesului de asamblare una dintre componentele produsului importat dobândește calitatea de produs finit folosit ca materie primă în procesul de fabricație, în aceeași întreprindere, a unui alt produs. O astfel de abordare, care ar face, prin urmare, ca originea unui produs să depindă de o apreciere subiectivă, incompatibilă cu natura obiectivă și previzibilă a dispozițiilor normative respective, ar lipsi de orice efect util dispozițiile din anexa 11 la Regulamentul nr. 2454/93.

   (a se vedea punctele 57-59 și 73 și dispozitiv 2)

3.  Dispozițiile articolului 44 din Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CEE-Turcia privind punerea în aplicare a etapei definitive a uniunii vamale, coroborate cu cele ale articolului 47 alineatele (1)-(3) din protocolul adițional la Acordul de asociere CEE-Turcia și cu cele ale articolelor 45 și 46 din decizia menționată nu au efect direct în fața instanțelor naționale și nu permit, prin urmare, operatorilor individuali să invoce în mod valabil încălcarea lor pentru a se opune plății unor taxe antidumping în mod normal exigibile.

   Într-adevăr, în primul rând, acordând Consiliului de asociere CEE-Turcia posibilitatea de a suspenda aplicarea instrumentelor de protecție comercială, dispozițiile articolului 44 alineatul (1) din Decizia nr. 1/95 prezintă un caracter condițional, întrucât supun exercitarea acestei competențe condiției ca Republica Turcia să fi aplicat normele privind concurența și controlul ajutoarelor de stat, precum și celelalte prevederi ale acquis-ului comunitar privind piața internă și să asigure aplicarea lor efectivă. Astfel de dispoziții necesită, prin urmare, intervenția altor măsuri pentru ca drepturile operatorilor să fie afectate și nu sunt susceptibile să reglementeze în mod direct situația juridică a particularilor.

   În al doilea rând, dispozițiile articolului 47 alineatele (1)-(3) din protocolul adițional la Acordul de asociere CEE-Turcia și cele ale articolului 46 din Decizia nr. 1/95, în măsura în care lasă părților contractante posibilitatea de a lua măsuri de protecție corespunzătoare, nu conțin nicio obligație. Deși, pe de altă parte, aceste dispoziții prevăd că partea contractantă respectivă notifică măsura de protecție Consiliului de asociere, în temeiul articolului 47 din protocolul adițional, sau Comitetului mixt al uniunii vamale, în temeiul articolului 46 din Decizia nr. 1/95, acestea nu creează în acest fel obligații decât pentru părțile la Acordul de asociere CEE-Turcia. Această simplă formalitate de informare interinstituțională, care nu afectează în niciun fel drepturile sau obligațiile particularilor și a cărei încălcare ar rămâne fără urmări asupra situației acestora din urmă, nu este, astfel, de natură să confere un efect direct dispozițiilor respective.

   În ceea ce privește, în al treilea rând, articolul 45 din Decizia nr. 1/95, această dispoziție se limitează să încurajeze părțile contractante să își coordoneze acțiunea prin schimburi de informații și prin consultări și, prin urmare, nu conține nici acesta vreo obligație. Jurisprudența Curții referitoare la efectul direct nu este, în consecință, aplicabilă nici acestei dispoziții.

   (a se vedea punctele 85-89 și 91 și dispozitiv 3)

4.  Dispozițiile articolului 47 din Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CEE-Turcia privind punerea în aplicare a etapei definitive a uniunii vamale au efect direct, iar justițiabilii cărora li se aplică au dreptul să le invoce în fața instanțelor din statele membre. Într-adevăr, acestea enunță în termeni clari, preciși și necondiționali, fără a fi condiționate în privința executării sau a efectelor lor de intervenția vreunui alt act, o obligație pentru autoritățile statului de import de a solicita importatorului să indice, în declarația vamală, originea produselor vizate. Or, având în vedere obiectul și natura dispozițiilor în cauză, o astfel de obligație, exprimând voința părților contractante de a cere importatorilor să furnizeze anumite informații, este susceptibilă să reglementeze în mod direct situația juridică a operatorilor.

   (a se vedea punctele 90 și 91 și dispozitiv 3)

5.  Dispozițiile articolului 47 din Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CEE-Turcia privind punerea în aplicare a etapei definitive a uniunii vamale trebuie interpretate în sensul că acestea nu impun să se aducă la cunoștința operatorilor informațiile pe care părțile contractante care au adoptat măsuri antidumping trebuie să le furnizeze Comitetului mixt al uniunii vamale în temeiul articolului 46 din Decizia nr. 1/95 sau Consiliului de asociere în temeiul articolului 47 alineatul (2) din protocolul adițional.

   Într-adevăr, deși operatorii interesați au dreptul de a cere să fie informați în prealabil și în mod clar și precis cu privire la măsurile antidumping la care ar putea fi supuși și dacă, în consecință, astfel de măsuri trebuie să facă obiectul unei publicități corespunzătoare, în special în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, aceste cerințe nu impun în niciun fel ca respectivii operatori să fie informați, în plus, cu privire la formalități care nu au fost instituite decât în interesul părților contractante.

   (a se vedea punctele 95 și 97 și dispozitiv 4)