Cauza C-361/06

Feinchemie Schwebda GmbH și Bayer CropScience AG

împotriva

College voor de toelating van bestrijdingsmiddelen

(cerere de pronunțare unei hotărâri preliminare formulată de College van Beroep voor het bedrijfsleven)

„Produse fitosanitare — Autorizație de introducere pe piață — Etofumesat — Directivele 91/414/CEE și 2002/37/CE — Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 — Cerere de redeschidere a procedurii orale”

Concluziile avocatului general E. Sharpston prezentate la 29 noiembrie 2007   I - 3868

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 mai 2008   I - 3889

Sumarul hotărârii

1. Procedură – Procedură orală – Redeschidere

   (art. 222 al doilea paragraf CE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 61)

2. Agricultură – Apropierea legislațiilor – Introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar – Directiva 2002/37

   [Directiva 91/414 a Consiliului, anexele I și II; Directiva 2002/37 a Comisiei, art. 4 alin. (1)]

1.  Din oficiu, la propunerea avocatului general sau la cererea părților, Curtea poate dispune redeschiderea procedurii orale, în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul de procedură, în cazul în care consideră că nu este suficient lămurită sau că trebuie să soluționeze cauza pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților. Totuși, redeschiderea procedurii orale nu este indispensabilă, în conformitate cu dispoziția amintită, de fiecare dată când avocatul general ridică o problemă de drept care nu a făcut obiectul unei discuții între părți. Astfel, deși, în temeiul articolului 222 al doilea paragraf CE, avocatul general are rolul de a prezenta în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate în cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție, necesită intervenția sa și, deși, în exercitarea acestei misiuni, îi este permis să analizeze, dacă este cazul, cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare prin încadrarea acesteia într-un context mai larg decât cel strict definit de instanța de trimitere sau de părțile principale, totuși nici concluziile avocatului general, nici motivarea pe care se întemeiază acestea nu sunt obligatorii pentru Curte.

   (a se vedea punctele 33 și 34)

2.  Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 de modificare a Directivei 91/414 privind înscrierea etofumesatului ca substanță activă trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre să revoce, înainte de 1 septembrie 2003, autorizația unui produs fitosanitar care conține etofumesat pentru motivul că titularul acestei autorizații nu este în posesia unui dosar care îndeplinește condițiile stabilite în anexa II la Directiva 91/414 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar sau că nu are acces la un astfel de dosar.

   Astfel, deși această dispoziție impune statelor membre, pe de o parte, să reanalizeze autorizațiile acordate anterior pentru fiecare produs fitosanitar care conține etofumesat pentru a garanta respectarea condițiilor care se aplică acestei substanțe active, stabilite în anexa I la Directiva 91/414, și, pe de altă parte, să modifice sau, dacă este cazul, să retragă autorizațiile respective în conformitate cu această din urmă directivă înainte de 1 septembrie 2003, din modul de redactare a acesteia nu rezultă în niciun caz că titularii autorizațiilor existente trebuie să dispună, în vederea procedurii de reanalizare a acestor autorizații, de un dosar care să îndeplinească cerințele din anexa II menționată sau să aibă acces la un astfel de dosar. Această interpretare este singura compatibilă cu principiul securității juridice, care impune ca o reglementare comunitară să permită persoanelor interesate să cunoască exact întinderea obligațiilor care le incumbă.

   (a se vedea punctele 44, 45, 50 și 55 și dispozitivul)