Cauza C-349/06

Murat Polat

împotriva

Stadt Rüsselsheim

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Darmstadt)

„Acord de asociere CEE-Turcia — Articolul 59 din protocolul adițional — Articolul 7 primul paragraf și articolul 14 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere — Directiva 2004/38/CE — Drept de ședere al copilului unui lucrător turc — Copil major care nu se mai află în întreținerea părinților săi — Multiple condamnări penale — Legalitatea unei decizii de expulzare”

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 octombrie 2007   I - 8170

Sumarul hotărârii

1. Acorduri internaționale – Acord de asociere CEE-Turcia – Consiliul de asociere înființat prin Acordul de asociere CEE-Turcia – Decizia nr. 1/80 – Regrupare familială

   [Protocolul adițional la Acordul de asociere CEE-Turcia, art. 59; Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 7 primul paragraf și art. 14 alin. (1)]

2. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE-Turcia – Consiliul de asociere înființat prin Acordul de asociere CEE-Turcia – Decizia nr. 1/80 – Limitări ale drepturilor din motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică

   [Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 14 alin. (1)]

1.  Un resortisant turc, care a fost autorizat să intre pe teritoriul unui stat membru atunci când era copil, în cadrul reîntregirii familiei, și care a dobândit dreptul de acces liber la orice activitate salariată, la alegerea sa, în temeiul articolului 7 primul paragraf a doua liniuță din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, nu pierde dreptul de ședere în statul membru gazdă, drept care este corolarul dreptului de acces liber, decât în două situații, și anume:

   —	atunci când prezența migrantului respectiv pe teritoriul statului membru gazdă constituie, din cauza comportamentului său, un pericol real și grav pentru ordinea publică, pentru siguranța publică sau pentru sănătatea publică, în sensul articolului 14 alineatul (1) din aceeași decizie, sau

   —	atunci când părăsește teritoriul statului membru respectiv pentru o perioadă semnificativă și fără motive legitime,

   chiar dacă are mai mult de 21 de ani și nu mai este în întreținerea părinților săi, ci duce o existență independentă în statul membru respectiv, și chiar dacă nu a mai fost încadrat în muncă de mai mulți ani, întrucât s-a aflat, în această perioadă, în executarea unei pedepse cu închisoarea pronunțată împotriva sa, fără a beneficia de măsura suspendării condiționate.

   Această interpretare nu este incompatibilă cu exigențele articolului 59 din protocolul adițional la acordul de asociere, potrivit căruia Turcia nu poate beneficia de un tratament mai favorabil decât cel aplicabil între statele membre.

   (a se vedea punctul 21 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 14 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, prin care se autorizează restricțiile drepturilor conferite prin această decizie, justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o măsură de expulzare să fie luată împotriva unui resortisant turc care a suferit mai multe condamnări penale, în măsura în care comportamentul acestuia constituie o amenințare reală și suficient de gravă, de natură să afecteze un interes fundamental al societății. Aparține instanței de trimitere să verifice dacă aceasta este situația în acțiunea principală.

   (a se vedea punctul 39 și dispozitiv 2)