Cauza C-199/06

Centre d’exportation du livre français (CELF)

și

Ministre de la Culture et de la Communication

împotriva

Société internationale de diffusion et d’édition (SIDE)

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'État (Franța)]

„Ajutoare de stat — Articolul 88 alineatul (3) CE — Instanțe naționale — Recuperarea ajutoarelor puse în aplicare în mod nelegal — Ajutoare declarate compatibile cu piața comună”

Concluziile avocatului general J. Mazák prezentate la 24 mai 2007   I - 472

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 februarie 2008   I - 486

Sumarul hotărârii

1. Ajutoare acordate de către state – Proiecte de ajutoare – Acordarea unui ajutor cu încălcarea interdicției prevăzute la articolul 88 alineatul (3) CE – Decizie ulterioară a Comisiei prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața comună – Obligații ale instanțelor naționale sesizate cu o cerere de restituire

   [art. 88 alin. (3) CE]

2. Ajutoare acordate de către state – Proiecte de ajutoare – Acordarea unui ajutor cu încălcarea interdicției prevăzute la articolul 88 alineatul (3) CE – Decizie ulterioară a Comisiei prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața comună – Anularea acestei decizii de către instanța comunitară – Retroactivitate – Încredere legitimă a beneficiarilor – Inexistență, cu excepția unor împrejurări excepționale

   [art. 88 alin. (3) CE, art. 231 primul paragraf CE și art. 249 primul paragraf CE]

1.  Într-o situație în care o cerere întemeiată pe articolul 88 alineatul (3) ultima teză CE este analizată ulterior adoptării unei decizii pozitive de către Comisie, deși s-a constatat compatibilitatea ajutorului în cauză cu piața comună, instanța națională trebuie să se pronunțe asupra validității actelor de punere în aplicare și asupra recuperării asistenței financiare acordate. Într-un astfel de caz, dreptul comunitar o obligă să dispună măsuri corespunzătoare care să permită remedierea în mod efectiv a efectelor nelegalității. Cu toate acestea, chiar în absența unor împrejurări excepționale, dreptul comunitar nu îi impune o obligație de recuperare integrală a ajutorului ilegal.

   Într-adevăr, articolul 88 alineatul (3) ultima teză CE se întemeiază pe obiectivul preventiv de garantare a faptului că doar ajutoarele compatibile vor fi puse în aplicare. În vederea realizării acestui obiectiv, punerea în aplicare a unui proiect de ajutor este amânată până când incertitudinea privind compatibilitatea acestuia este eliminată prin decizia finală a Comisiei. Atunci când Comisia adoptă o decizie pozitivă, rezultă, așadar, că acest obiectiv nu s-a aflat în contradicție cu acordarea înainte de termen a ajutorului. În acest caz, din punctul de vedere al altor agenți economici în afară de beneficiarul unui astfel de ajutor, ilegalitatea acestuia va avea drept efect, pe de o parte, să îi expună riscului, în cele din urmă nerealizat, al punerii în aplicare a unui ajutor incompatibil și, pe de altă parte, să îi facă să suporte în termeni de concurență, dacă este cazul, mai devreme decât ar fi trebuit, efectele unui ajutor compatibil. Din punctul de vedere al beneficiarului ajutorului, avantajul nejustificat ar fi constat, pe de o parte, în neplata dobânzilor aferente cuantumului în cauză al ajutorului compatibil pe care le-ar fi achitat dacă ar fi trebuit să împrumute această sumă pe piață în așteptarea deciziei Comisiei și, pe de altă parte, în îmbunătățirea poziției sale concurențiale în raport cu ceilalți operatori de pe piață pe durata nelegalității. Instanța națională are, în consecință, obligația, în aplicarea dreptului comunitar, de a dispune ca beneficiarul ajutorului să plătească dobânzi aferente duratei nelegalității.

   În cadrul ordinii juridice naționale, instanța națională poate să dispună în plus, dacă este cazul, recuperarea ajutorului ilegal, fără a aduce atingere dreptului statului membru de a-l pune ulterior din nou în aplicare. De asemenea, instanța națională poate să admită cereri de reparare a prejudiciilor cauzate ca urmare a caracterului ilegal al ajutorului.

   (a se vedea punctele 45-53 și 55 și dispozitiv 1)

2.  Atunci când instanța comunitară anulează o decizie a Comisiei prin care s-a constatat compatibilitatea cu piața comună a unor ajutoare care fuseseră puse în aplicare fără a aștepta decizia finală a Comisiei, cu încălcarea interdicției prevăzute la articolul 88 alineatul (3) ultima teză CE, prezumția de legalitate a actelor instituțiilor comunitare și norma privind retroactivitatea anulării se aplică succesiv. Ajutoarele puse în aplicare ulterior deciziei pozitive a Comisiei sunt astfel prezumate ca fiind legale până la decizia de anulare pronunțată de instanța comunitară și, în continuare, la data pronunțării acestei din urmă decizii, conform articolului 231 primul paragraf CE, acestea sunt considerate că nu au fost declarate compatibile prin decizia anulată, astfel încât punerea lor în aplicare trebuie considerată nelegală. În consecință, rezultă că, în acest caz, norma cuprinsă în articolul 231 primul paragraf CE determină încetarea retroactivă a aplicării prezumției de legalitate.

   Deși este adevărat că nu se poate exclude posibilitatea beneficiarului de a invoca împrejurări excepționale care au putut să îi întemeieze în mod legitim încrederea cu privire la caracterul legal al ajutoarelor și, în consecință, de a se opune rambursării acestora, în schimb, simpla existență a deciziei pozitive anulate ulterior nu poate fi considerată că a putut da naștere unei astfel de încrederi. Într-adevăr, atunci când a fost introdusă o acțiune în anulare împotriva unei decizii pozitive, beneficiarul nu poate avea o certitudine în ceea ce privește legalitatea ajutorului, singura care poate să îl determine să nutrească o încredere legitimă, atâta vreme cât instanța comunitară nu s-a pronunțat în mod definitiv.

   Prin urmare, atunci când instanța comunitară anulează o decizie a Comisiei prin care s-a constatat compatibilitatea cu piața comună a unui ajutor pus în aplicare cu încălcarea articolului 88 alineatul (3) ultima teză CE, obligația care rezultă din această dispoziție de a remedia efectele nelegalității se extinde, în scopul calculării sumelor care trebuie achitate de către beneficiar și în afara unor împrejurări excepționale, și la perioada cuprinsă între adoptarea unei decizii pozitive a Comisiei și anularea acesteia de către instanța comunitară..

   (a se vedea punctele 62-69 și dispozitiv 2)