1. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Criteriul investitorului privat
[art. 87 alin. (1) CE]
2. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat
[art. 87 alin. (1) CE]
3. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Punerea în aplicare a criteriului investitorului privat — Puterea de apreciere a Comisiei
[art. 87 alin. (1) CE]
4. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat
[art. 87 alin. (1) CE]
5. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat
[art. 87 alin. (1) CE]
1. Pentru a aprecia dacă o măsură de stat constituie ajutor, trebuie să se determine dacă întreprinderea beneficiară primește un avantaj economic pe care nu l‑ar fi obținut în condiții normale de piață. În această privință, nu se poate considera că exercițiul intelectual care constă în a verifica dacă o operațiune s‑a desfășurat în condiții normale ale economiei de piață trebuie în mod necesar să fie efectuat prin referire numai la investitorul sau numai la întreprinderea beneficiară a investiției, de vreme ce interacțiunea dintre diferiții agenți economici este tocmai ceea ce caracterizează economia de piață. Pe de altă parte, acest exercițiu nu impune nici să se facă abstracție totală de constrângerile legate de natura patrimoniului transferat, având în vedere că trebuie să considere drept referință comportamentul unui investitor privat care, în măsura în care este posibil, se află în situația investitorului public.
În aceste împrejurări, pentru a aprecia dacă pentru întreprindere există un avantaj pe care aceasta nu l‑ar fi putut obține în condiții de piață, Comisia este obligată să facă o analiză completă a tuturor elementelor pertinente ale operațiunii în litigiu și a contextului acesteia, inclusiv a situației întreprinderii beneficiare și a pieței relevante. În această privință, Comisia poate în special să examineze dacă întreprinderea ar fi putut să își procure de la alți investitori fonduri care să îi ofere aceleași avantaje și, eventual, în ce condiții, din moment ce o măsură nu poate constitui ajutor de stat dacă nu plasează întreprinderea într‑o situație mai avantajoasă decât cea în care s‑ar afla fără intervenția autorității publice.
(a se vedea punctele 35-37 și 175)
2. O autoritate publică ce conferă unei bănci un aport în capital care prevede o remunerație pe baza unui model progresiv, potrivit căruia, în cursul primilor ani care urmează integrării aportului respectiv, remunerația stabilită pentru funcția de extindere a activităților comerciale nu este plătită pentru totalitatea aportului, ci pentru tranșe stabilite în avans, nu conferă în mod necesar băncii un avantaj pe care aceasta nu l‑ar fi putut obține altfel.
În lipsa unor argumente care să permită să se demonstreze că a fost săvârșită de către Comisie o eroare vădită de apreciere, aceasta poate considera că, într‑o situație caracterizată, pe de o parte, de faptul că o autoritate publică dorea să investească un patrimoniu nelichid pe care nu vroia să îl divizeze și, pe de altă parte, de faptul că banca respectivă nu avea nevoie nici pe termen scurt, nici pe termen mediu de un capital de importanța fondului special, un investitor privat nu ar fi reușit să obțină din partea băncii remunerarea imediată a totalității aportului în litigiu la valoarea dobânzii reținute pentru remunerația funcției de extindere a activităților comerciale ale băncii. În orice caz, nu pare să fie în mod vădit greșit să se considere că o bancă nu va accepta să plătească dobânda corespunzătoare remunerației funcției de extindere a activităților sale comerciale în ceea ce privește fondurile despre care aceasta știe dinainte că nu va fi capabilă sa le utilizeze în acest scop. Astfel, deși aceste fonduri îi pot permite să își consolideze solvabilitatea sau să evite o degradare a acesteia și, prin urmare, să reducă sau să mențină costurile sale de finanțare, fondurile respective nu îi permit să obțină venituri suplimentare din operațiuni noi.
În consecință, un investitor privat aflat în situația unei astfel de autorități ar fi trebuit să țină seama de faptul că, întrucât băncii îi era imposibil să utilizeze imediat totalitatea aportului disponibil din punct de vedere prudențial pentru extinderea activităților sale comerciale, partea din aport pe care aceasta nu era în măsură să o utilizeze nu îndeplinea aceeași funcție economică pentru bancă precum partea pe care o putea utiliza.
(a se vedea punctele 51, 58 și 66-68)
3. Aprecierea de către Comisie a chestiunii dacă o investiție procură un avantaj pe care întreprinderea nu l‑ar fi putut obține pe piață implică o apreciere economică complexă. Or, în momentul în care adoptă un act ce implică o astfel de apreciere, Comisia se bucură de o largă putere de apreciere, iar controlul jurisdicțional al acelui act, deși, în principiu, este complet în ceea ce privește problema dacă o măsură intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE, se limitează la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a acurateței situației de fapt reținute pentru a efectua alegerea contestată, a absenței unei erori vădite de apreciere a acestei situații de fapt sau a absenței unui abuz de putere. În special, nu este de competența Tribunalului să substituie aprecierea economică a autorului deciziei cu propria sa apreciere.
Astfel, compararea aportului în capital în litigiu cu alte instrumente hibride constituie un aspect de o complexitate economică certă, pentru care Comisia beneficiază de o largă putere de apreciere. În plus, calificarea aportului în litigiu drept aport tacit pe durată determinată sau drept investiție în capitalul social constituie numai un instrument analitic utilizat de Comisie în cadrul aplicării articolului 87 alineatul (1) CE.
Aprecierea Comisiei în această privință nu permite, așadar, să se determine în mod automat existența și dimensiunea unui ajutor de stat, ci îi permite numai să dispună, în vederea formulării unei aprecieri, de un punct de plecare care ia în considerare condițiile în care anumiți investitori privați au realizat operațiuni cât mai asemănătoare cu putință. Prin urmare, concluzia Comisiei în această privință nu o scutește de obligația de a realiza o analiză completă a tuturor elementelor pertinente ale operațiunii în litigiu și a contextului acesteia, inclusiv a situației întreprinderii beneficiare și a pieței relevante, pentru a verifica dacă întreprinderea beneficiară primește un avantaj economic pe care nu l‑ar fi putut obține în condiții normale de piață.
(a se vedea punctele 38 și 96-98)
4. Deși subscrierea totalității unui aport în capital care reprezintă 40 % din fondurile proprii ale băncii emitente implică un risc mare pentru investitor, o majorare a remunerației nu poate fi justificată decât dacă această împrejurare determină pentru banca emitentă obținerea unui avantaj pentru care aceasta este dispusă să plătească sau dacă această bancă are nevoie de fondurile propuse de investitor și nu este în măsură să le obțină de la alte persoane. În schimb, dacă majorarea riscului pentru investitor decurge dintr‑o decizie pe care acesta a adoptat‑o pentru motive care îi sunt proprii, fără a fi influențat de dorințele sau de necesitățile băncii, aceasta va refuza să plătească o majorare a remunerației și își va procura fondurile de la alți investitori.
(a se vedea punctele 229 și 234)
5. În ceea ce privește calificarea unei investiții într‑o întreprindere drept ajutor de stat, elementul determinant îl constituie existența unui avantaj pentru întreprindere. Rezultă de aici că, într‑un caz în care o autoritate publică urmărește să investească un activ de o natură particulară, nu se poate considera că o operațiune dă naștere unui ajutor de stat atunci când, în urma negocierii dintre această autoritate publică ce dorește să investească și întreprindere, condițiile pe care aceasta din urmă este dispusă să le accepte din cauza dezavantajelor pe care natura capitalului transferat le prezintă pentru aceasta implică o remunerație mai mică decât cea convenită pe piață pentru investiții lichide. Astfel, în măsura în care aceste condiții nu sunt mai avantajoase pentru întreprindere decât cele pe care le‑ar fi putut obține dacă operațiunea ar fi privit, astfel cum este normal, capitaluri lichide, aceasta nu primește un avantaj pe care nu l‑ar fi putut obține pe piață. În schimb, nu se poate considera că, pentru ca o operațiune de acest tip să nu fie considerată că dă naștere unui ajutor de stat, autoritatea publică trebuie întotdeauna să primească pentru investiția sa aceeași remunerație precum un investitor dispus să transfere un capital lichid.
(a se vedea punctul 277)