Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Scutiri prevăzute de a șasea directivă
[Directiva 77/388 a Consiliului, art. 13 secțiunea B lit. (d) pct. 2]
Articolul 13 secțiunea B litera (d) punctul 2 din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri trebuie interpretat în sensul că noțiunea „tranzacții cu garanții” exclude din domeniul de aplicare al acestei dispoziții alte obligații decât cele financiare, precum obligația de renovare a unui bun imobil.
Examinarea comparată a diferitelor versiuni lingvistice ale dispoziției menționate relevă divergențe terminologice în ceea ce privește noțiunea „tranzacții cu garanții”. Într‑adevăr, în anumite versiuni lingvistice, precum versiunile în limbile germană, franceză și italiană, această expresie are un sens general, în timp ce alte versiuni, precum cele în limbile engleză și spaniolă, fac referire în mod clar la obligațiile financiare.
Scutirea prevăzută la articolul 13 secțiunea B litera (d) punctul 2 din a șasea directivă privește, în afară de tranzacțiile cu garanții, negocierea și tranzacțiile cu garanții de credit, precum și gestionarea garanțiilor de credit. Este cert că toate aceste operațiuni constituie, prin natura lor, servicii financiare. Aceeași concluzie este valabilă pentru celelalte operațiuni prevăzute la punctele 1 și 3-6 ale articolului 13 secțiunea B litera (d) din directiva menționată. Preluarea obligației de renovare a unui imobil nu constituie, prin natura sa, o operațiune financiară în sensul articolului 13 secțiunea B litera (d) din a șasea directivă și, în consecință, nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții.
(a se vedea punctele 18, 21-23 și 26 și dispozitivul)