Cauzele conexate C‑447/05 și C‑448/05

Thomson Multimedia Sales Europe

și

Vestel France

împotriva

Administration des douanes et droits indirects

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de cour d'appel de Paris)

„Codul Vamal Comunitar – Norme de aplicare – Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 – Anexa 11 – Originea nepreferențială a mărfurilor – Receptoare de televiziune – Noțiunea de transformare sau de prelucrare substanțială – Criteriul valorii adăugate – Validitate”

Sumarul hotărârii

Originea mărfurilor – Stabilire – Transformare sau prelucrare substanțială - Operațiune de asamblare

(Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 24 și art. 249; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, anexa 11)

O operațiune de asamblare a unor diferite elemente constituie o transformare sau o prelucrare substanțială susceptibilă de a fi privită ca fiind constitutivă de origine atunci când, privită din punct de vedere tehnic și având în vedere definiția mărfii în cauză, reprezintă stadiul de producție determinant în cursul căruia se concretizează destinația componentelor utilizate și în cursul căruia sunt conferite mărfii respective proprietățile sale calitative specifice.

Totuși, având în vedere varietatea de operațiuni care țin de noțiunea de asamblare, sunt situații în care examinarea pe baza criteriilor de ordin tehnic poate să nu fie concludentă pentru determinarea originii unei mărfi. În aceste situații, valoarea adăugată prin asamblare trebuie să fie luată în considerare ca un criteriu subsidiar.

Comisia, în cadrul marjei de apreciere de care dispune în scopul luării măsurilor necesare pentru aplicarea dispozițiilor Codului Vamal Comunitar și mai ales a celor referitoare la originea mărfurilor, are competența să adopte dispoziții cu caracter general care, pentru a asigura securitatea juridică, țin seama, în timp, de situația de ansamblu a unui sector industrial și care, prin urmare, nu ar putea fi afectate de situația specială la un moment dat a uneia sau a alteia dintre întreprinderile din acest sector.

Luarea în considerare de către Comisie a marii varietăți de operațiuni care țin de noțiunea de asamblare în întreg sectorul industrial respectiv poate justifica recurgerea la criteriul valorii adăugate.

(a se vedea punctele 26, 27, 36, 37 și dispozitivul)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

8 martie 2007(*)

„Codul Vamal Comunitar – Norme de aplicare – Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 – Anexa 11 – Originea nepreferențială a mărfurilor – Receptoare de televiziune – Noțiunea de transformare sau de prelucrare substanțială – Criteriul valorii adăugate – Validitate”

În cauzele conexate C‑447/05 șiC‑448/05,

având ca obiect cererile de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 234 CE de Cour d’appel de Paris (Franța), prin deciziile din 18 noiembrie 2005, primite de Curte la 16 decembrie 2005, în procedurile

Thomson Multimedia Sales Europe (C‑447/05),

Vestel France (C‑448/05)

împotriva

Administration des douanes et droits indirects,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul K. Lenaerts, președinte de cameră, domnul E. Juhász, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii G. Arestis și J. Malenovský (raportor), judecători,

avocat general: domnul P. Mengozzi,

grefier: domnul J. Swedenborg, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 29 noiembrie 2006,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Thomson Multimedia Sales Europe, de F. Goguel, avocat,

–        pentru Vestel Franța, de F. Goguel, avocat, și P. de Baere, advocaat,

–        pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues și G. Le Bras, în calitate de agenți,

–        pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul G. Albenzio, avvocato dello Stato,

–        pentru guvernul Regatului Unit, de doamna C. White și de domnul K. Beal, în calitate de agenți,

–        pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul X. Lewis și de doamna J. Hottiaux, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererile de pronunțare a unei hotărâri preliminare privesc validitatea dispozițiilor care figurează în coloana 3, la poziția 8528 din Nomenclatura Combinată, menționată în anexa 11 la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3, denumite în continuare „dispozițiile în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/1993”).

2        Aceste cereri au fost prezentate în cadrul unor litigii referitoare la originea receptoarelor de televiziune, astfel cum este determinată de către Administration française des douanes et droits indirects (denumită în continuare „administrația vămilor”) în informațiile obligatorii în materie de origine nepreferențială (denumite în continuare „IOO”) emise în 2003 la cererea societății Thomson Sales Europe, fostă Thomson Multimedia Sales Europe (denumită în continuare „Thomson”) și a societății Vestel France (denumită în continuare „Vestel”).

 Cadrul juridic

 Codul Vamal Comunitar

3        Articolul 24 din secțiunea 1, intitulată „Originea nepreferențială”, din capitolul 2 al titlului II din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58, denumit în continuare „Codul Vamal Comunitar”) prevede:

„Mărfurile în producerea cărora intervin două sau mai multe țări sunt considerate originare din țara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificată economic, efectuată într‑o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important.”

4        Articolul 249 din Codul Vamal Comunitar prevede adoptarea de către Comisia Comunităților Europene a măsurilor necesare pentru aplicarea acestui cod.

 Regulamentul nr. 2454/93

5        Potrivit articolului 39 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2454/93:

„În cazul produselor obținute care sunt enumerate în anexa 11, sunt considerate ca operațiuni de prelucrare sau transformare care conferă originea, în temeiul articolului 24 din Cod[ul Vamal Comunitar], prelucrările sau transformările enumerate în coloana 3 din anexă.”

6        Anexa 11 la Regulamentul nr. 2454/93 prevede:

 Acțiunile principale și întrebările preliminare

 În cauza C‑447/05

7        Thomson comercializează în Franța receptoare de televiziune fabricate în Polonia cu piese originare din Polonia și din alte țări. Tubul catodic, originar din Coreea, reprezintă 42,43 % din prețul franco fabrică al unui receptor de televiziune. Componentele receptoarelor de televiziune originare din Polonia și operațiunile de fabricare efectuate în această țară reprezintă 31,49 % din prețul franco fabrică.

8        La solicitarea societății Thomson, administrația vămilor a emis, la 11 iulie 2003, în temeiul articolului 24 din Codul Vamal Comunitar, precum și în temeiul articolului 34 și al anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93, o IOO care menționa Coreea ca țară de origine a respectivelor receptoare de televiziune.

9        Contestând validitatea dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93 în raport cu articolul 24 din Codul Vamal Comunitar, Thomson a sesizat atunci tribunal d’instance du 7^e arrondissement de Paris (tribunal de primă instanță), solicitând anularea acestei IOO și declararea Poloniei ca țară de origine a aparatelor în cauză.

10      Respectivul tribunal d’instance a respins această cerere printr‑o hotărâre din 8 iunie 2004, împotriva căreia Thomson a formulat apel în fața cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris). Exprimând îndoieli asupra validității dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93, această din urmă instanță a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Este nevalidă anexa 11 la Regulamentul […] nr. 2454/93 […], fiind contrară articolului 24 din […] Codul Vamal Comunitar, în măsura în care duce la considerarea unui receptor de televiziune fabricat în Polonia, în condițiile descrise în proces, ca fiind originar din Coreea?”

 În cauza C‑448/05

11      Vestel comercializează în Franța receptoare de televiziune fabricate în Turcia cu piese originare din Turcia și din alte țări. Tubul catodic, originar din China, reprezintă 43,1141 % din prețul franco fabrică al unui receptor de televiziune. Componentele receptoarelor de televiziune originare din Turcia și operațiunile de fabricare efectuate în această țară reprezintă 38,47 % din prețul franco fabrică.

12      La solicitarea societății Vestel, administrația vămilor a emis, la 24 martie 2003, în temeiul articolului 24 din Codul Vamal Comunitar, precum și în temeiul articolului 34 și al anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93, o IOO care menționa China ca țară de origine a respectivelor receptoare de televiziune.

13      Contestând validitatea dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93 în raport cu articolul 24 din Codul Vamal Comunitar, Vestel a sesizat atunci tribunal d’instance de 7e arrondissement de Paris, solicitând anularea acestei IOO și declararea Turciei ca țară de origine a aparatelor în cauză.

14      Respectivul tribunal d’instance a respins această cerere printr‑o hotărâre din 8 iunie 2004, împotriva căreia Vestel a formulat apel în fața cour d’appel de Paris. Exprimând îndoieli asupra validității dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93, această din urmă instanță a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Este nevalidă anexa 11 din Regulamentul […] nr. 2454/93 […], fiind contrară articolului 24 din […] Codul Vamal Comunitar, în măsura în care duce la considerarea unui receptor de televiziune fabricat în Turcia, în condițiile descrise în proces, ca fiind originar din China?”

15      Prin ordonanța președintelui Curții din 7 martie 2006, cauzele C‑447/05 și 448/05 au fost conexate în scopul procedurii scrise și orale, precum și al pronunțării hotărârii.

 Cu privire la întrebările preliminare

16      Prin intermediul întrebărilor formulate, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă dispozițiile în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93 sunt nevalide, în măsura în care impun ca, în urma operațiunilor de asamblare și, dacă este cazul, a încorporării pieselor originare, creșterea valorii obținute să reprezinte cel puțin 45 % din prețul franco fabrică al receptoarelor de televiziune pentru ca fabricarea lor să le confere originea în țara unde are loc această asamblare.

17      Reclamantele din acțiunea principală susțin în esență că, recurgând astfel la un criteriu întemeiat pe valoarea adăugată, pe care îl consideră ca fiind „cantitativ” și care este incompatibil cu criteriile considerate de ele „calitative” prevăzute la articolul 24 din Codul Vamal Comunitar, Comisia și‑a depășit atribuțiile pe care Consiliul Uniunii Europene i le‑a conferit pentru punerea în aplicare a normelor pe care acesta le‑a prevăzut în codul menționat.

18      Cu titlu preliminar, trebuie observat că problema validității dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93 a fost ridicată în cadrul unor acțiuni care vizează contestarea legalității unor IOO cu privire la receptoare de televiziune care făceau obiectul unor operațiuni de asamblare în Polonia, pentru unele, și în Turcia, pentru altele. Cererile care au determinat emiterea acestor IOO au fost prezentate în 2003 de către întreprinderi care aveau sediul în Franța și care doreau să afle originea nepreferențială a acestor receptoare, astfel cum este definită în aplicarea normelor enunțate la articolele 22-26 din Codul Vamal Comunitar.

19      Aceste întrebări nu vizau aflarea originii preferențiale a mărfurilor, astfel cum este definită în articolul 27 din Codul Vamal Comunitar și, prin urmare, nu tindeau să afle dacă mărfurile menționate beneficiau de măsuri tarifare preferențiale prevăzute în acorduri pe care Comunitatea Europeană le‑a încheiat cu anumite țări sau grupuri de țări.

20      În aceste condiții, chiar dacă Republica Polonă și Republica Turcia beneficiau, la data la care au fost eliberate respectivele IOO, de un statut specific în relația lor vamală cu Comunitățile Europene, această împrejurare nu este prin ea însăși de natură să pună în discuție pertinența întrebărilor adresate de către instanța de trimitere.

21      În această privință, trebuie amintit în primul rând că, potrivit articolului 24 din Codul Vamal Comunitar, mărfurile în producerea cărora intervin două sau mai multe țări sunt considerate originare din țara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificată economic, efectuată într‑o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important.

22      Acest articol reia dispozițiile articolului 5 din Regulamentul (CEE) nr. 802/68 al Consiliului din 27 iunie 1968 privind definiția comună a noțiunii de origine a mărfurilor (JO L 148, p. 1), aplicabil înainte de intrarea în vigoare a codului menționat. Pentru interpretarea acestui regulament, Curtea a considerat că din acest articol rezultă faptul că determinant este criteriul ultimei transformări sau prelucrări substanțiale (hotărârea din 13 decembrie 1989, Brother International, C‑26/88, Rec., p. 4253, punctul 15).

23      Trebuie amintit în al doilea rând că articolul 249 din Codul Vamal Comunitar constituie un temei suficient pentru a abilita Comisia să adopte normele de aplicare a codului menționat (hotărârea din 11 noiembrie 1999, Söhl & Söhlke, C‑48/98, Rec., p. I‑7877, punctul 35).

24      Astfel cum rezultă din jurisprudența Curții, Comisia este autorizată să adopte toate măsurile de aplicare necesare sau utile pentru punerea în aplicare a reglementării de bază, în măsura în care nu sunt contrare acesteia sau reglementării de aplicare a Consiliului (a se vedea în special hotărârea Söhl & Söhlke, citată anterior, punctul 36).

25       Pentru exercitarea competenței pe care i‑a conferit‑o Consiliul în vederea aplicării articolului 24 din Codul Vamal Comunitar, Comisia dispune în plus de o marjă de apreciere care îi permite să determine noțiunile abstracte ale acestei dispoziții în privința transformărilor sau prelucrărilor specifice (a se vedea hotărârea din 23 martie 1983, Cousin și alții, 162/82, Rec., p. 1101, punctul 17).

26      În ceea ce privește întrebarea dacă o operațiune de asamblare a unor diferite elemente constituie o transformare sau o prelucrare substanțială, Curtea a statuat deja că o asemenea operațiune este susceptibilă de a fi privită ca fiind constitutivă de origine atunci când, privită din punct de vedere tehnic și având în vedere definiția mărfii în cauză, reprezintă stadiul de producție determinant în cursul căruia se concretizează destinația componentelor utilizate și în cursul căruia sunt conferite mărfii respective proprietățile sale calitative specifice (hotărârea din 31 ianuarie 1979, Yoshida, 114/78, Rec., p. 151, și hotărârea Brother International, citată anterior, punctul 19).

27      Curtea a considerat totuși că, având în vedere varietatea de operațiuni care țin de noțiunea de asamblare, sunt situații în care examinarea pe baza criteriilor de ordin tehnic poate să nu fie concludentă pentru determinarea originii unei mărfi. În aceste situații, valoarea adăugată prin asamblare trebuie să fie luată în considerare ca un criteriu subsidiar (hotărârea Brother International, citată anterior, punctul 20).

28      Curtea a mai statuat că pertinența acestui criteriu era, de altfel, confirmată prin Convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale (Convenția de la Kyoto), din care mai multe anexe au fost acceptate în numele Comunității prin Decizia 77/415/CEE a Consiliului din 3 iunie 1977 (JO L 166, p. 1 și 3, Ediție specială, 02/vol. 1, p. 109) și ale cărei note aferente normei 3 din anexa D.1 precizează că, în practică, criteriul transformării substanțiale se poate exprima prin regula procentajului advalorem, atunci când procentajul valorii produselor utilizate sau procentajul plusvalorii dobândite se stabilește conform unui nivel determinat (hotărârea Brother International, citată anterior, punctul 21.

29      De altfel, mai trebuie subliniat că, prin Decizia 94/800/CE din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3), Consiliul a aprobat, printre altele, Acordul privind regulile de origine anexat la Actul Final semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 (JO L 336, p. 144, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 154), potrivit căruia criteriul procentajului ad valorem poate fi utilizat la elaborarea regulilor menționate.

30       În această privință, este important de amintit că acordurile internaționale fac parte integrantă din ordinea juridică comunitară de la data intrării lor în vigoare (a se vedea în special hotărârea din 10 ianuarie 2006, IATA și ELFAA, C‑344/04, Rec., p. I‑403, punctul 36). Potrivit unei jurisprudențe constante, textele de drept comunitar derivat trebuie interpretate, în măsura posibilului, în conformitate cu aceste acorduri (a se vedea în special hotărârea din 9 ianuarie 2003, Petrotub și Republica/Consiliul, C‑76/00 P, Rec., p. I‑79, punctul 57).

31      Rezultă din considerentele precedente că alegerea criteriului valorii adăugate nu este incompatibilă în sine cu articolul 24 din Codul Vamal Comunitar și că recurgerea la acest criteriu nu poate, prin ea însăși, să stabilească depășirea de către Comisie a competențelor de executare pe care le deține în temeiul articolului 249 din codul menționat.

32      Trebuie considerat că reclamantele din acțiunea principală susțin de asemenea că situația în sectorul industrial al fabricării de receptoare de televiziune este de așa natură încât examinarea operațiunilor de asamblare a acestor receptoare pe baza unor criterii de ordin tehnic poate să fie concludentă pentru determinarea originii acestei mărfi și, prin urmare, nu permite Comisiei luarea în considerare a criteriului valorii adăugate, astfel cum procedează Comisia în cazul dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93, întrucât acest criteriu nu are decât caracter subsidiar.

33      În această privință, trebuie amintit că, pentru aplicarea Regulamentului nr. 802/68, Comisia adoptase Regulamentul (CEE) nr. 2632/70 din 23 decembrie 1970 privind stabilirea originii receptoarelor de radio și televiziune (JO L 279, p. 35), ale cărui dispoziții referitoare la criteriul valorii adăugate au fost reluate în esență în dispozițiile în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93.

34      Potrivit celui de al doilea considerent al Regulamentului nr. 2632/70, asamblarea receptoarelor de radio și televiziune poate cuprinde procese mai mult sau mai puțin elaborate, în funcție de tipurile de receptoare asamblate, de mijloacele utilizate și de condițiile în care aceasta este efectuată. Al treilea considerent al regulamentului menționat arată de asemenea că operațiunile de asamblare, „în stadiul actual al tehnicii în această ramură industrială”, nu constituie în general, prin ele însele, un stadiu de fabricație important în sensul articolului 5 din Regulamentul nr. 802/68, dar că situația poate fi diferită în anumite cazuri, de exemplu atunci când aceste operațiuni privesc aparate de înaltă performanță sau care necesită un control riguros al pieselor utilizate sau atunci când presupune și asamblarea elementelor constitutive ale aparatelor. Al patrulea considerent al Regulamentului nr. 2632/70 adaugă faptul că varietatea operațiunilor legate de noțiunea de asamblare nu permite determinarea pe baza unui criteriu de ordin tehnic a cazurilor în care aceste operațiuni reprezintă un stadiu de fabricație important și că trebuie, în aceste condiții, să se ia în considerare valoarea adăugată ca urmare a acestor operațiuni.

35      Or, astfel de motive sunt de natură să justifice menținerea criteriului valorii adăugate în dispozițiile în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93.

36      Într‑adevăr, Comisia, în cadrul marjei de apreciere de care dispune în scopul luării măsurilor necesare pentru aplicarea dispozițiilor Codului Vamal Comunitar și mai ales a celor referitoare la originea mărfurilor, are competența să adopte dispoziții cu caracter general care, pentru a asigura securitatea juridică, țin seama, în timp, de situația de ansamblu a unui sector industrial și care, prin urmare, nu ar putea fi afectate de situația specială la un moment dat a uneia sau a alteia dintre întreprinderile din acest sector.

37      În aceste condiții, luarea în considerare de către Comisie a marii varietăți de operațiuni care țin de noțiunea de asamblare în întreg sectorul industrial respectiv justifică recurgerea la criteriul valorii adăugate.

38      Trebuie observat, de altfel, că înseși reclamantele din acțiunea principală subliniază în observațiile lor scrise că operațiunile de asamblare a diferitelor componente ale receptoarelor din acțiunea principală se înscriu într‑un proces industrial complex. Pe de altă parte, înscrisurile de la dosarele prezentate Curții nu permit să se considere că acest proces este identic pentru toți fabricanții de receptoare de televiziune. În orice caz, acestea nu permit să se conchidă că nu există o mare varietate de operațiuni legate de noțiunea de asamblare în întregul sector industrial respectiv.

39      Într‑un astfel de context, cerința aplicării uniforme a normelor vamale pe întreg teritoriul vamal al Comunității presupune ca noțiunile abstracte de ultimă transformare sau de prelucrare substanțială la care se referă, pentru toate mărfurile, articolul 24 din Codul Vamal Comunitar, să fie prevăzute, pentru produse specifice precum receptoarele de televiziune, în dispoziții speciale care pot lua în considerare diversitatea proceselor de fabricare a acestor receptoare. Prin urmare, nu este o eroare de drept recurgerea la un criteriu clar și obiectiv, precum cel al valorii adăugate, care permite să se stabilească în ce constă transformarea substanțială care conferă origine acestui tip de mărfuri cu alcătuire complexă.

40      Împrejurarea potrivit căreia Comisia a fost determinată, pentru motivele menționate mai sus, să precizeze în consecință regulile referitoare la stabilirea originii receptoarelor de televiziune prin recurgerea la criteriul valorii adăugate nu înseamnă în niciun caz că acest criteriu este, în sine și în general, mai sever decât criteriile generale prevăzute la articolul 24 din Codul Vamal Comunitar și nici că plasează în mod obligatoriu aceste produse într‑o situație mai defavorabilă decât cele, chiar comparabile ca natură, cărora le sunt aplicate aceste criterii generale sau alte criterii. Așadar, reclamantele din acțiunea principală nu pot contesta în mod util validitatea dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93 prevalându‑se de aprecierea făcută de către Curte în hotărârea Cousin și alții, citată anterior, cu privire la dispozițiile unui regulament al cărui caracter discriminatoriu rezulta din recurgerea la criterii considerabil mai severe pentru definirea originii unui produs decât pentru cea a unui alt produs comparabil.

41      Pe de altă parte, din înscrisurile de la dosarele prezentate Curții nu rezultă că aplicarea acestui criteriu al valorii adăugate ar fi, astfel cum susțin reclamantele din acțiunea principală, mai dificilă decât cea care rezultă din aplicarea noțiunilor cu caracter general la care se referă articolul 24 din Codul Vamal Comunitar. În această privință, nu s‑a invocat vreo dificultate întâmpinată de administrația vămilor însărcinată cu soluționarea cererilor de IOO depuse de către cei interesați atunci când aceasta a aplicat, în speță, criteriul valorii adăugate prevăzut în dispozițiile în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93.

42      Este adevărat, bineînțeles, că dacă, astfel cum susțin reclamantele din acțiunea principală, tubul catodic reprezintă întotdeauna cel puțin 35 % din prețul franco fabrică al receptoarelor de televiziune, originea acestei piese riscă să confere cel mai adesea originea aparatelor menționate. Totuși, condiția amintită mai sus nu poate fi în niciun caz îndeplinită decât dacă tubul catodic ar reprezenta cel puțin 55 % din prețul franco fabrică. În schimb, ipotezele evocate în fața instanței de trimitere nu presupun că, în toate cazurile, această condiție nu va fi îndeplinită. Aplicarea dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93 nu poate avea ca efect asimilarea originii receptoarelor de televiziune cu originea tuburilor catodice.

43      Dispozițiile în cauză sunt redactate în termeni generali și nu conferă nicio importanță decisivă în determinarea originii produsului respectiv vreunei componente specifice a acestuia, precum tubul catodic. Contrar celor susținute de reclamantele din acțiunea principală, dispozițiile menționate nu sunt comparabile cu cele în discuție în cauza care a stat la baza hotărârii Yoshida, citată anterior, și care dădeau tocmai o asemenea importanță uneia dintre componentele produsului vizat în acea cauză.

44      În plus, trebuie observat că, dacă situația invocată de către reclamantele din acțiunea principală este rezultatul evoluției tehnicilor de fabricare a receptoarelor de televiziune, reiese că această situație are, în aceste condiții, numai un caracter circumstanțial, în timp ce, în fond, astfel cum rezultă din observațiile prezentate în cadrul ședinței, evoluția tehnicilor actuale de fabricare, precum cele ale ecranelor cu plasmă, este de natură, eventual, să repună în discuție în mod substanțial situația astfel invocată. De aici rezultă că aceasta nu poate fi invocată în mod util pentru a contesta temeinicia utilizării criteriului valorii adăugate.

45      În sfârșit, trebuie să se constate că, impunând o creștere a valorii obținute ca rezultat al operațiunilor de asamblare și, eventual, al încorporării pieselor originare care să reprezinte cel puțin 45 % din prețul franco fabrică al receptoarelor pentru ca fabricarea lor să le confere originea în țara unde are loc această asamblare din materii provenind din mai multe țări, dispozițiile în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93 stabilesc astfel un procentaj suficient pentru ca aceste operațiuni să fie considerate ca având drept consecință o creștere sensibilă a valorii de piață a produsului finit (a se vedea în acest sens hotărârea Brother International, citată anterior, punctul 22). În consecință, un asemenea procentaj nu pare viciat de o eroare manifestă de apreciere.

46      Având în vedere toate considerentele precedente, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că examinarea acestora nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea dispozițiilor în litigiu ale anexei 11 la Regulamentul nr. 2454/93.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

47      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

Examinarea întrebărilor adresate nu a relevat niciun element de natură să afecteze validitatea dispozițiilor care figurează în coloana 3, la poziția 8528 din Nomenclatura Combinată, menționată în anexa 11 la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar.

Semnături

* Limba de procedură: franceza.