Cauza C-440/05

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Acțiune în anulare — Articolul 31 alineatul (1) litera (e) UE, articolul 34 UE și articolul 47 UE — Decizia-cadru 2005/667/JAI — Aplicarea legii împotriva poluării cauzate de nave — Sancțiuni penale — Competența Comunității — Temei juridic — Articolul 80 alineatul (2) CE”

Concluziile avocatului general J. Mazák prezentate la 28 iunie 2007   I - 9100

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 octombrie 2007   I - 9128

Sumarul hotărârii

  1. Transporturi – Politică comună – Competența Comunității

    [art. 6 CE, art. 71 alin. (1) CE și art. 80 alin. (2) CE]

  2. Uniunea Europeană – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Apropierea actelor cu putere de lege și a normelor administrative referitoare la siguranța maritimă

    [art. 80 alin. (2) CE; Decizia-cadru 2005/667 a Consiliului, art. 2-6]

  1.  Articolul 80 alineatul (2) CE nu prevede nicio limitare explicită în ceea ce privește natura normelor comune specifice pe care le poate adopta Consiliul în acest temei. Legiuitorul comunitar dispune, așadar, în virtutea acestei dispoziții, de importante atribuții normative și este competent astfel, prin analogie cu celelalte dispoziții ale tratatului referitoare la politica comună în domeniul transporturilor, în special articolul 71 alineatul (1) CE, să stabilească, printre altele, măsurile care permit îmbunătățirea siguranței transporturilor, precum și orice altă dispoziție utilă în domeniul transporturilor maritime. De altfel, existența acestei competențe nu depinde de decizia legiuitorului de a o exercita efectiv.

    În măsura în care cerințele de protecție a mediului, care constituie unul dintre obiectivele esențiale ale Comunității, trebuie, în temeiul articolului 6 CE, integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Comunității, o astfel de protecție trebuie considerată ca fiind un obiectiv care face parte și din politica comună în domeniul transporturilor. Legiuitorul comunitar poate, așadar, în temeiul articolului 80 alineatul (2) CE și în exercitarea atribuțiilor pe care i le conferă această dispoziție, să hotărască să promoveze protecția mediului. În acest cadru, atunci când aplicarea unor sancțiuni penale eficiente, proporționate și cu efect de descurajare de către autoritățile naționale competente reprezintă o măsură indispensabilă pentru combaterea daunelor grave provocate mediului, legiuitorul comunitar poate impune statelor membre obligația de a institui astfel de sancțiuni pentru a asigura deplina eficiență a normelor pe care le stabilește în acest domeniu.

    (a se vedea punctele 58-60 și 66)

  2.  În temeiul articolului 47 UE, niciuneia dintre dispozițiile Tratatului CE nu i se poate aduce atingere printr-o dispoziție din Tratatul UE. Aceeași cerință figurează la primul paragraf al articolului 29 UE, care introduce titlul VI din acest tratat, intitulat „Dispoziții privind cooperarea polițienească și judiciară în materie penală”. Revine Curții sarcina de a se asigura că actele cu privire la care Consiliul susține că se încadrează în domeniul de aplicare al titlului VI nu afectează competența pe care dispozițiile Tratatului CE o conferă Comunității.

    Or, Decizia-cadru 2005/667 de consolidare a cadrului penal pentru aplicarea legii împotriva poluării cauzate de nave, care obligă statele membre să sancționeze penal anumite comportamente, are ca obiectiv și conține norme privind atât ameliorarea siguranței maritime, cât și îmbunătățirea protecției mediului marin împotriva poluării, astfel cum reiese din preambulul acesteia și din articolele 2, 3 și 5, și ar fi putut fi adoptată, cel puțin în ceea ce privește aceste dispoziții, în temeiul articolului 80 alineatul (2) CE, astfel încât încalcă articolul 47 UE.

    Dispoziții precum cele de la articolele 4 și 6 din această decizie-cadru, care privesc tipul și nivelul sancțiunilor penale, nu se încadrează în sfera competenței Comunității și nu ar fi putut fi, așadar, în mod valabil adoptate de aceasta.

    În măsura în care există o legătură indisolubilă între articolele 4 și 6 din Decizia-cadru 2005/667 și articolele 2, 3 și 5 din aceeași decizie-cadru, precum și între toate aceste articole și articolele 7-12 din aceasta, decizia-cadru menționată trebuie să fie anulată în întregime.

    (a se vedea punctele 52, 53, 62 și 69-74)