Cauzele conexate C-396/05, C-419/05 și C-450/05

Doris Habelt și alții

împotriva

Deutsche Rentenversicherung Bund

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Sozialgericht Berlin și de Landessozialgericht Berlin-Brandeburg)

„Securitate socială — Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Anexele III și VI — Libera circulație a persoanelor — Articolele 18 CE, 39 CE și 42 CE — Prestații pentru limită de vârstă — Perioade de contribuție realizate în afara teritoriului Republicii Federale Germania — Caracter neexportabil”

Concluziile avocatului general V. Trstenjak prezentate la 28 iunie 2007   I - 11900

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 decembrie 2007   I - 11948

Sumarul hotărârii

1. Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Reglementare comunitară – Domeniu de aplicare material – Prestații pentru limită de vârstă sau de urmaș

   [Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (c) și (d) și art. 4]

2. Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Prestații pentru limită de vârstă – Proceduri speciale prevăzute de legislația germană

   [art. 18 CE, 39 CE și 42 CE; Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 4 alin. (1) și anexa VI rubrica C punctul 1]

3. Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Reglementare comunitară – Domeniu de aplicare material – Prestații pentru limită de vârstă sau de urmaș

   [Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (c) și (d)]

4. Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Reglementare comunitară – Înlocuirea convențiilor de securitate socială încheiate între statele membre – Limite

   [art. 39 CE și 42 CE; Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, anexa III rubricile A și B punctul 35 lit. (e)]

5. Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Prestații pentru limită de vârstă – Proceduri speciale prevăzute de legislația germană

   [art. 42 CE; Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 4 alin. (1) și anexa VI rubrica C punctul 1]

1.  O prestație poate fi considerată prestație de securitate socială în măsura în care aceasta se acordă beneficiarilor independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, pe baza unei situații definite conform prevederilor legale, și se referă la unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71.

   În ceea ce privește pensiile pentru limită de vârstă germane întemeiate inițial pe perioade de contribuție realizate de către persoanele interesate în părți ale teritoriului unde, în cursul perioadelor în cauză, se aplicau legile de securitate socială ale Reich-ului german, dar care se află în afara teritoriului Republicii Federale Germania, respectivele perioade de contribuție nu sunt recunoscute ca atare din cauza războiului, ci pentru că s-au plătit cotizații în aplicarea legilor germane în materie de asigurare pentru limită de vârstă. Prestațiile menționate sunt finanțate, precum pensiile care se întemeiază pe perioade realizate pe teritoriul actualei Republici Federale Germania, prin cotizațiile persoanelor asigurate care exercită în prezent o activitate. Pe de altă parte, plata unor astfel de prestații față de beneficiarii care locuiesc în afara teritoriului Republicii Federale Germania nu este discreționară, fie chiar și în măsura în care regimul obligatoriu de asigurare de pensii prevede că pensiile corespunzătoare perioadelor de contribuție realizate în părțile teritoriului unde erau aplicabile legile securității sociale ale Reich-ului german sunt, ca regulă generală, plătite în străinătate atunci când avânzii-cauză sunt născuți înainte de 19 mai 1950 și și-au stabilit reședința obișnuită în străinătate înainte de 19 mai 1990. Prin urmare, astfel de prestații trebuie considerate, având în vedere caracteristicile lor, prestații pentru limită de vârstă sau de urmaș în sensul articolului 4 alineatul (1) literele (c) și (d) din Regulamentul nr. 1408/71.

   (a se vedea punctele 63, 66, 67 și 69)

2.  Dispozițiile punctului 1 din rubrica C, intitulată „Germania”, din anexa VI la Regulamentul nr. 1408/71 sunt incompatibile cu libera circulație a persoanelor și în special cu articolul 42 CE, în măsura în care acestea permit ca luarea în considerare, în scopul plății prestațiilor pentru limită de vârstă, a unor perioade de contribuție realizate, între 1937 și 1945, în părți ale teritoriului în care se aplicau legile de securitate socială ale Reich-ului german, dar care se află în afara teritoriului Republicii Federale Germania, să fie supusă condiției ca beneficiarul să locuiască pe teritoriul acestui stat membru.

   Într-adevăr, dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71 care vizează să garanteze beneficierea de prestațiile de securitate socială, aflate în sarcina statului competent, chiar dacă persoana asigurată, care a lucrat exclusiv în statul său de origine, are reședința sau o transferă într-un alt stat membru, contribuie evident la garantarea libertății de circulație a lucrătorilor, în temeiul articolului 39 CE, dar și a cetățenilor Uniunii, în interiorul Comunității Europene, în temeiul articolului 18 CE. Astfel, refuzul autorităților germane de a lua în considerare, la calcularea pensiilor pentru limită de vârstă, cotizațiile plătite de către persoanele interesate în cursul perioadelor respective face în mod evident mai dificilă și chiar împiedică exercitarea de către acestea a dreptului lor de liberă circulație în interiorul Uniunii și reprezintă, așadar, un obstacol în calea acestei libertăți.

   În ceea ce privește prestațiile speciale cu caracter necontributiv menționate în anexa II bis la Regulamentul nr. 1408/71, legiuitorul comunitar are libertatea de a adopta, în cadrul punerii în aplicare a articolului 42 CE, dispoziții derogatorii de la principiul exportabilității prestațiilor de securitate socială. În special, o condiție de rezidență în statul instituției competente poate fi impusă în mod legitim pentru acordarea de prestații strâns legate de mediul social. În mod vădit, nu aceasta este situația unor prestații de securitate socială care intră în sfera de aplicare a articolului 4 alineatul (1) din regulamentul menționat; acestea nu apar ca fiind legate de mediul social caracteristic al statului membru care le-a instituit și, prin urmare, ca fiind susceptibile de a fi supuse unei condiții de rezidență. A permite, în aceste condiții, statului membru competent să invoce motive de integrare în viața socială a acestui stat cu scopul de a impune o clauză de rezidență ar fi contrar în mod direct obiectivului fundamental al Uniunii care constă în favorizarea circulației persoanelor în interiorul acesteia și a integrării lor în societatea altor state membre.

   Pe de altă parte, deși riscul de a aduce o atingere gravă echilibrului financiar al unui sistem de securitate socială poate justifica astfel de obstacole, guvernul german nu a demonstrat în ce fel transferuri de reședință în afara Germaniei pot îngreuna obligațiile financiare ale regimului de securitate socială german.

   (a se vedea punctele 78, 79, 81-83 și 85 și dispozitiv 1)

3.  O prestație poate fi considerată prestație de securitate socială în măsura în care aceasta se acordă beneficiarilor independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, pe baza unei situații definite conform prevederilor legale, și se referă la unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71.

   În ceea ce privește prestațiile corespunzătoare perioadelor de contribuție realizate în temeiul Legii germane privind drepturile la pensie dobândite prin contribuții în străinătate, finalitatea acestei legi este integrarea persoanelor asigurate care au realizat perioade de contribuție în sensul acesteia în cadrul regimului obligatoriu de asigurare de pensii german, aceste persoane asigurate fiind tratate ca și cum ar fi realizat în Germania respectivele perioade de asigurare. Pe de altă parte, chiar dacă există situații în care prestațiile plătite în temeiul legii menționate nu pot fi considerate ca fiind destinate să faciliteze situații dificile născute din evenimentele legate de regimul național socialist și de al Doilea Război Mondial, nu acesta este cazul într-o situație precum cea din acțiunea principală. Acestui fapt i se adaugă acela că plata prestațiilor menționate către beneficiarii care nu locuiesc pe teritoriul Republicii Federale Germania nu este discreționară, chiar și numai în măsura în care regimul obligatoriu de asigurare de pensii prevede că pensiile corespunzătoare perioadelor de contribuție realizate în temeiul Legii germane privind drepturile la pensie dobândite prin contribuții în străinătate sunt, în general, plătite în străinătate atunci când avânzii-cauză sunt născuți înainte de 19 mai 1950 și și-au stabilit reședința obișnuită în străinătate înainte de 19 mai 1990. Prin urmare, prestațiile menționate trebuie considerate, având în vedere caracteristicile acestora, prestații pentru limită de vârstă sau de urmaș în sensul articolului 4 alineatul (1) literele (c) și (d) din Regulamentul nr. 1408/71.

   (a se vedea punctele 107, 110-112 și 114)

4.  Pierderea, în aplicarea punctului 35 litera (e) din rubricile A și B din anexa III la Regulamentul nr. 1408/71, precum și a Convenției de securitate socială încheiate între Republica Federală Germania și Republica Austria la 4 octombrie 1995, a dreptului la prestații pentru limită de vârstă care decurge din Convenția de securitate socială încheiată între statele menționate la 22 decembrie 1966, în condițiile în care persoana interesată s-a stabilit în Austria înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1408/71 în acest stat membru, încalcă articolele 39 CE și 42 CE. Prin urmare, dispozițiile menționate ale Regulamentului nr. 1408/71 și ale Convenției germano-austriece din 1995 sunt incompatibile cu articolele 39 CE și 42 CE, în măsura în care acestea permit ca, în împrejurări în care beneficiarul locuiește în Austria, luarea în considerare, în scopul plății prestațiilor pentru limită de vârstă, a unor perioade de contribuție realizate în temeiul Legii privind drepturile la pensie dobândite prin contribuții în străinătate între 1953 și 1970 în România să fie supusă condiției ca beneficiarul să locuiască pe teritoriul Republicii Federale Germania.

   Într-adevăr, dispoziții de drept comunitar se pot aplica unor activități exercitate în afara teritoriului Comunității în măsura în care relația de muncă păstrează o legătură suficient de strânsă cu acest teritoriu. Acest principiu trebuie înțeles ca având în vedere de asemenea cazurile în care raportul de muncă este suficient de legat de dreptul unui stat membru și, prin urmare, de normele relevante de drept comunitar.

   (a se vedea punctele 122, 124 și 125 și dispozitiv 2)

5.  Dispozițiile punctului 1 din rubrica C, intitulată „Germania”, din anexa VI la Regulamentul nr. 1408/71 sunt incompatibile cu libera circulație a persoanelor și în special cu articolul 42 CE, în măsura în care acestea permit ca luarea în considerare, în scopul plății prestațiilor pentru limită de vârstă, a unor perioade de contribuție realizate în temeiul Legii privind drepturile la pensie dobândite prin contribuții în străinătate, între 1953 și 1970 în România, să fie supusă condiției ca beneficiarul să locuiască pe teritoriul Republicii Federale Germania.

   (a se vedea punctul 129 și dispozitiv 3)