Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Legislație fiscală
[Tratatul CE, art. 52 (devenit, după modificare, art. 43 CE)]
Articolul 52 din tratat (devenit, după modificare, articolul 43 CE) se opune reglementării unui stat membru în domeniul impozitului pe venit care prevede, în cadrul evaluării bazei impozabile în lipsa unor elemente probatorii furnizate de contribuabil sau de către administrație, baze minimale de impozitare doar în sarcina contribuabililor nerezidenți.
Într‑adevăr, venitul obținut, în cadrul unei activități independente pe teritoriul statului membru vizat, fie de un contribuabil rezident, fie de un contribuabil nerezident face parte din aceeași categorie de venituri. În plus, situația unui contribuabil rezident și cea a unui contribuabil nerezident prezintă pentru administrația fiscală competentă, în ipoteza în care o parte dintre operațiunile acestor contribuabili s‑ar desfășura pe teritoriul unui alt stat membru, aceleași dificultăți, astfel încât aceste două categorii de contribuabili se află într‑o situație în mod obiectiv comparabilă. În aceste condiții, distincția bazată pe criteriul rezidenței reprezintă o discriminare indirectă, întrucât aceasta riscă să acționeze în special în detrimentul resortisanților altor state membre, nerezidenții fiind, cel mai adesea, străini.
(a se vedea punctele 26, 28, 32 și 38 și dispozitivul)