Marcă comunitară – Procedură de recurs
[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 59 și art. 74 alin. (2)]
Atunci când este sesizată cu un recurs împotriva unei decizii de respingere a unei opoziții la înregistrarea unui semn ca marcă comunitară, camera de recurs dispune de o marjă de apreciere, cu condiția de a‑și motiva decizia sub acest aspect, în a hotărî dacă este sau nu necesar să ia în considerare, în vederea adoptării deciziei pe care este chemată să o pronunțe, faptele și probele pe care partea care a formulat opoziția le prezintă pentru prima dată în memoriul pe care îl depune în sprijinul recursului său, astfel încât, pe de o parte, aceasta nu este în mod inevitabil ținută să ia în considerare astfel de fapte și probe, iar pe de altă parte, luarea în considerare a acestor fapte și probe nu ar putea fi exclusă din oficiu.
Într‑adevăr, în primul rând, din modul de redactare a articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, potrivit căruia Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) poate să nu țină cont de faptele care nu au fost invocate sau de probele care nu au fost prezentate în timp util de către părți, rezultă că, de regulă și cu excepția dispozițiilor contrare, prezentarea faptelor și a probelor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor prevăzute pentru o astfel de prezentare, în aplicarea dispozițiilor Regulamentului nr. 40/94, și că în niciun caz nu există vreo interdicție în privința OAPI de a ține seama de faptele și de probele invocate sau prezentate tardiv. Cu toate acestea, din modul de redactare menționat rezultă totodată că o astfel de invocare sau prezentare tardivă a faptelor și a probelor nu este de natură a conferi părții respective un drept necondiționat ca respectivele fapte sau probe să fie luate în considerare de către Oficiu.
În al doilea rând, niciun motiv de principiu referitor la natura procedurii care se desfășoară în fața camerei de recurs sau la competența acestui organ nu exclude ca respectiva cameră să ia în considerare, în vederea soluționării recursului cu care este sesizată, faptele sau probele invocate pentru prima dată în stadiul acestui recurs.
În al treilea rând, articolul 59 din Regulamentul nr. 40/94, care precizează condițiile de introducere a recursului în fața camerei de recurs, nu ar putea fi interpretat în sensul că oferă autorului unui astfel de recurs un nou termen în vederea prezentării faptelor și a probelor în sprijinul opoziției sale, astfel încât nu se poate considera că asemenea fapte și probe au fost prezentate „în timp util” în sensul articolului 74 alineatul (2) din regulament.
(a se vedea punctele 41-43, 49, 60-62, 64, 67 și 68)