15.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/13

1)

Articolul 43 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații a unui stat membru care scutește de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condițiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă și la care societatea rezidentă deține o participație care îi permite să exercite o influență certă asupra deciziilor acestei societăți și să stabilească activitățile acesteia, acordând în același timp un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul în care este rezidentă, în măsura în care cota de impozitare pentru dividendele de origine străină nu este superioară cotei de impozitare aplicate dividendelor de origine națională, iar creditul fiscal este cel puțin egal cu suma achitată în statul membru al societății care face distribuirea, până la limita impozitului aplicat în statul membru al societății beneficiare.

Articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații a unui stat membru care scutește de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condițiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă și la care societatea rezidentă deține cel puțin 10 % din drepturile de vot, acordând în același timp un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul membru în care este rezidentă, în măsura în care cota de impozitare pentru dividendele de origine străină nu este superioară cotei de impozitare aplicate dividendelor de origine națională, iar creditul fiscal este cel puțin egal cu suma achitată în statul membru al societății care face distribuirea, până la limita impozitului aplicat în statul membru al societății beneficiare.

În plus, articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații a unui stat membru care scutește de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condițiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă la care deține mai puțin de 10 % din drepturile de vot, fără a acorda acelei societăți un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul în care este rezidentă.

2)

Articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru care permite o scutire de impozitul pe profit pentru anumite dividende percepute de societăți de asigurare rezidente de la societățile rezidente, dar exclude o astfel de scutire pentru dividendele analoge percepute de la societăți nerezidente, în măsura în care aceasta implică un tratament mai puțin favorabil pentru aceste din urmă dividende.

3)

Articolele 43 CE și 48 CE trebuie interpretate în sensul că se opun încorporării în baza de impozitare a unei societăți rezidente stabilite într-un stat membru a profiturilor realizate de o societate străină controlată într-un alt stat membru, atunci când aceste profituri sunt supuse în acest stat membru unui nivel de impozitare inferior celui aplicabil în primul stat, cu excepția cazului în care o astfel de încorporare nu privește decât aranjamentele pur artificiale destinate să eludeze impozitul național datorat în mod normal.

Aplicarea unei astfel de măsuri de impozitare trebuie, în consecință, să fie înlăturată atunci când se dovedește, pe baza unor elemente obiective și verificabile de către terți, că, în pofida existenței motivațiilor de natură fiscală, respectiva societate străină controlată este în mod real instalată în statul membru de primire și exercită acolo activități economice efective.

Cu toate acestea, articolele 43 CE și 48 CE trebuie interpretate în sensul că acestea nu se opun unei legislații fiscale naționale care impune anumite cerințe de conformitate atunci când societatea rezidentă solicită să fie scutită de impozitele pentru profiturile acestei societăți controlate deja achitate în statul în care este rezidentă, în măsura în care aceste cerințe au ca scop să verifice realitatea instalării societății străine controlate și caracterul efectiv al activităților economice ale acesteia, fără ca aceasta să implice constrângeri administrative excesive.

4)

Articolele 56 CE-58 CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun legislației unui stat membru care acordă un avantaj fiscal aferent impozitului pe profit pentru anumite dividende percepute de societăți rezidente de la societăți rezidente, dar exclude un astfel de avantaj pentru dividendele percepute de la societăți stabilite într-o țară terță în special atunci când acordarea avantajului menționat este supusă unor condiții a căror respectare nu poate fi verificată de autoritățile competente ale acestui stat membru decât prin obținerea de informații de la țara terță în care este stabilită societatea care face distribuirea.

5)

În lipsa unei reglementări comunitare, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să desemneze instanțele competente și să prevadă modalitățile procedurale de sesizare a instanței destinate să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor de dreptul comunitar, inclusiv stabilirea naturii acțiunilor introduse de persoanele vătămate la instanțele naționale. Acestea sunt ținute totuși să asigure că justițiabilii dispun de o cale efectivă de atac care să le permită să obțină restituirea impozitului perceput fără temei și a sumelor plătite acestui stat membru sau reținute de către acesta în legătură directă cu acest impozit. În ceea ce privește alte prejudicii pe care le-ar fi suferit o persoană ca urmare a unei încălcări a dreptului comunitar imputabile unui stat membru, acesta din urmă este obligat să repare prejudiciile cauzate particularilor în condițiile enunțate la punctul 51 din hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame (C-46/93 și C-48/93), fără ca aceasta să excludă ca, în temeiul dreptului național, răspunderea statului să poată fi angajată în condiții mai puțin restrictive.

Când se dovedește că legislația unui stat membru constituie o restricție privind libertatea de stabilire interzisă de articolul 43 CE sau o restricție privind libera circulație a capitalurilor interzisă de articolul 56 CE, instanța de trimitere poate, în vederea stabilirii prejudiciilor care trebuie reparate, să verifice dacă persoanele vătămate au dat dovadă de o diligență rezonabilă pentru a evita aceste prejudicii sau pentru a le limita întinderea și în special dacă acestea au folosit în timp util toate căile legale pe care le aveau la dispoziție. Cu toate acestea, pentru a evita ca exercitarea drepturilor pe care articolele 43 CE și 56 CE le conferă particularilor să devină imposibilă sau excesiv de dificilă, instanța de trimitere poate determina dacă aplicarea acestei legislații, coroborată, dacă este cazul, cu prevederile pertinente ale convențiilor pentru evitarea dublei impuneri, ar fi condus în toate cazurile la respingerea solicitărilor reclamantelor în acțiunea principală adresate administrației fiscale a statului membru în cauză.