Cauza T-233/04

Regatul Țărilor de Jos

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Ajutoare de stat — Directiva 2001/81/CE — Măsură națională care stabilește un sistem de comercializare a drepturilor de emisie de oxizi de azot — Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața comună — Admisibilitate — Avantaj — Lipsa caracterului selectiv al măsurii”

Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 10 aprilie 2008   II - 594

Sumarul hotărârii

1. Acțiune în anulare – Acțiune a statelor membre

   [art. 88 CE și art. 230 al doilea paragraf CE]

2. Ajutoare acordate de către state – Noțiune

   [Art. 87 alin. (1) CE]

3. Ajutoare acordate de către state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii

   [Art. 6 CE și art. 87 alin. (1) CE]

1.  Articolul 230 CE face o distincție netă între dreptul a formula o acțiune în anulare al instituțiilor europene și al statelor membre pe de o parte și cel al persoanelor fizice și juridice pe de altă parte, al doilea alineat al acestui articol conferind în special oricărui stat membru dreptul de a contesta printr-o acțiune în anulare legalitatea deciziilor Comisiei, fără ca exercitarea acestui drept să fie condiționată de justificarea unui interes de a exercita acțiunea. Cu toate acestea, pentru ca un act al Comisiei să poată face obiectul unei astfel de acțiuni, trebuie ca prin acesta să se urmărească producerea unor efecte juridice. O decizie a Comisiei prin care o măsură este calificată drept ajutor de stat, ceea ce îi permite acesteia să examineze compatibilitatea măsurii cu piața comună, produce astfel de efecte și reprezintă, prin urmare, pentru un stat membru, un act supus căilor de atac.

   (a se vedea punctele 37, 41 și 42)

2.  În cadrul unui sistem care stabilește pentru anumite întreprinderi o normă de emisie de oxizi de azot care trebuie respectată și care autorizează aceste întreprinderi să negocieze între ele drepturile de emisie rezultate indirect din această normă, autorizația eliberată de un stat membru de a negocia aceste drepturi conferindu-le astfel natura de active necorporale care pot fi vândute liber, deși acest stat membru ar fi putut să le vândă sau să le liciteze, constituie un avantaj acordat întreprinderilor menționate prin resurse de stat.

   (a se vedea punctele 70, 74, 75 și 78)

3.  Nu constituie ajutor de stat o măsură de stat care instituie un sistem de comercializare a drepturilor de emisie de oxizi de azot și care permite tuturor instalațiilor industriale mari pentru care stabilește un plafon de emisie să beneficieze de un avantaj ce constă în posibilitatea de a vinde drepturi de emisie, criteriul pentru aplicarea măsurii în cauză fiind un criteriu obiectiv, fără vreo conotație geografică sau sectorială, și care, în plus, întrucât vizează întreprinderile cele mai poluante, este conformă cu scopul urmărit, adică protecția mediului, și cu natura și economia generală a sistemului, considerațiile de ordin ecologic justificând distincția dintre întreprinderile care emit cantități importante de oxizi de azot cărora li se impune o normă specifică de reducere și celelalte întreprinderi care, prin urmare, nu se află astfel în aceeași situație de fapt și de drept.

   (a se vedea punctele 88, 90 și 97-99)