1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Obiectul litigiului – Stabilire în cursul procedurii precontencioase
(art. 226 CE)
2. Procedură – Cerere introductivă – Cerințe de formă
[Regulamentul de procedură al Curții, art. 38 alin. (1) lit. (c)]
1. Deși este adevărat că obiectul acțiunii introduse în temeiul articolului 226 CE este stabilit în procedura precontencioasă prevăzută de această dispoziție și că, pe cale de consecință, avizul motivat al Comisiei și acțiunea trebuie să se întemeieze pe obiecții identice, această cerință nu poate totuși merge până la a impune pentru orice ipoteză existența unei identități perfecte în formularea acestora, din moment ce obiectul litigiului nu a fost extins sau modificat, ci, dimpotrivă, a fost doar restrâns. Astfel, Comisia își poate preciza obiecțiile inițiale în cererea introductivă, cu condiția totuși să nu modifice obiectul litigiului.
(a se vedea punctul 18)
2. Din articolul 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții și din jurisprudența referitoare la acesta rezultă că orice cerere introductivă trebuie să cuprindă obiectul litigiului și o expunere sumară a motivelor invocate și că această expunere trebuie să fie suficient de clară și de precisă, astfel încât să îi permită pârâtului să își pregătească apărarea, iar Curții să își exercite controlul. Din cele arătate rezultă că elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază o acțiune trebuie să reiasă într‑un mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii introductive, iar concluziile acesteia din urmă trebuie să fie formulate într‑un mod neechivoc, astfel încât Curtea să nu se pronunțe ultra petita sau să nu omită să se pronunțe asupra unei obiecții.
(a se vedea punctul 22)