Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Libertatea de stabilire – Libertatea de a presta servicii – Restricții – Legislație fiscală
(art. 39 CE, 43 CE și 49 CE)
Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 39 CE, 43 CE și 49 CE un stat membru care prevede că dreptul de a deduce sau dreptul de a exclude din venitul impozabil cotizațiile achitate în temeiul participării la un plan de pensii este recunoscut numai pentru cotizațiile plătite în temeiul unor contracte încheiate cu instituții de pensii stabilite pe teritoriul național, în timp ce nu se acordă nicio facilitate fiscală de această natură pentru cotizațiile achitate în temeiul unor contracte încheiate cu instituțiile de pensii stabilite în alte state membre.
Refuzând, ca regulă generală, să acorde un avantaj fiscal cotizațiilor plătite unei instituții de pensii stabilite într‑un alt stat membru, o astfel de reglementare nu poate fi justificată prin necesitatea de a garanta coerența sistemului fiscal național în măsura în care factorul care poate aduce atingere acesteia constă în survenirea unei mutări de reședință a contribuabilului între momentul plății cotizațiilor la un plan de pensii și cel al achitării prestației corespunzătoare; numai în această ipoteză, statul respectiv s‑ar putea vedea privat de dreptul de a impozita prestațiile corespunzătoare cotizațiilor deduse sau excluse.
Deoarece dispozițiile din tratat privind libera prestare a serviciilor, libera circulație a lucrătorilor și libertatea de stabilire se opun reglementării în cauză, nu este necesar a se examina separat această reglementare în lumina articolului 56 CE privind libera circulație a capitalurilor.
(a se vedea punctele 64, 71-74, 76 și dispozitivul)